Dreptul la o copilarie fericita!

CAUZELE VD:
1.Influenţe din afara familei, care favorizează violenţa
2.Înţelegerea greşită a rolului de "conducător";
3.Pregătirea necorespunzătoare pentru rolul de părinte;
4.Mass-media prezintă violenţa ca fiind acceptabilă;
5.Abuzul de substanţe chimice.

FAZELE VD:
1. Acumularea tensiunii
2. Acţiunea violentă
3. Calmul

SPIRALA VIOLENŢEI. Cercetările au arătat că tiparul de purtare violentă se transmite peste generaţii, de la o famile la alta. Uneori, istoria violenţei în familie poate fi trasată înapoi de-a lungul mai multor generaţii. Agresorii au fost crescuţi în familii în care ei înşişi au fost agresaţi sau în care au fost, frecvent, martori la abuzuri comise asupra altor memebri ai familiei. Abuzul şi violenţa erau răspunsul uzual la orice nemulţumire, dezamăgire, mânie, stres, sentimente de neputinţă sau imagine de sine deteriorată. Copiii care cresc în aceste familii, atunci când îşi întemeiază propriul lor cămin, au tendinţa puternică să manifeste aceeaşi conduită. Singurul lor model a fost violenţa şi ei nu au învăţat să raspundă în alt mod la dificultăţile vieţii. Trebuie menţionat şi faptul că există un tipar al provocării. Victima cunoaşte bine punctele slabe ale celuilalt şi nu pierde ocazia de a le "atinge".

INTERVENŢIA

I fază - interveţie de natură educativă. Atât agresorul cât şi victima, trebuie să înveţe anumite lucruri: modul în care îi afectează violenţa, ineficienţa negării şi minimalizării, relaţia dintre abuz şi alcool, etc. Agresorul trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate pentru comportamentul violent, trebuie să-şi formze noi mecanisme, nonviolente, de tratare a stresului, nemulţumirii şi mâniei. Victima trebuie să înveţe că este corect şi necesar să ceară ajutor, că nu trebuie să accepte să fie şantajată cu ameninţări în cazul că va dezvălui cuiva ce se întâmplă.

II fază - un NU clar spus agresorului, urmat de asigurarea protecţei pentru victimă. Este foarte important ca victima să fie scoasă din zona în care agresorul o poate lovi şi protejată până când vor fi indicii clare că revenirea în famile nu înseamnă reluarea violenţei. Pentru realizarea acestui lucru şi găsirea mijloacelor concrete se impun eforturile unite ale bisericii, poliţiei, asistenţilor sociali.

III fază - corijarea comportmantului. Trebuie clarificat ceea ce s-a întâmplat şi observată conduita schimbată. Prin serviciile de asistenţă şi consiliere psihologică se urmăreşte vindecarea "rănilor trecutului", identificarea şi îndepărtarea cauzelor şi adoptarea de noi tipare de comportament, cultivarea toleranţei şi a încrederii în partener.

AGRESIVITATEA POATE FI EVITATĂ Agresivitatea este rezultatul unor procese psihice şi sociale complexe. 
Ce putem face?

• Ne putem strădui să ne înţelegem pe noi înşine şi pe alţii (acceptarea propriei persoane, căutarea valorii în noi înşine pentru a ne perfecţiona);
• Să ascultăm argumentele celorlalţi, să le analizăm;
• Să învăţăm să comunicăm, să stabilim contacte cu cei din jurul nostru.