În România, infracţiunile privitoare la viaţa sexuală sunt prevăzute în Codul Penal în vigoare şi grupează: violul, actul sexual cu un minor, seducţia, perversiunea sexuală, corupţia sexuală, incestul, hărţuirea sexuală. Aceste infractiuni au ca obiect juridic generic relaţiile sociale a căror desfăşurare normală asigură libertatea şi moralitatea vieţii sexuale a persoanei.
Nu se cunoaşte numărul real al cazurilor de violenţă sexuală şi sunt foarte puţine studiile care tratează tema violenţei sexuale în relaţia de cuplu. Cercetătorii s-au confruntat cu o dublă problemă în cercetarea abuzului sexual: pe de-o parte,există o semnalare redusă a cazurilor de abuz sexual, marea majoritate a abuzului sexual fiind identificat accidental în cadrul consulturilor medicale sau constatat de către specialişti în urma semnalării abuzului fizic.
La nivel mondial, sunt traficate anual aproximativ 600.000–800.000 de persoane, în aproximativ 80% din cazuri fiind vorba de femei şi fete. Toate victimele exploatării sexuale sunt femei, în timp ce majoritatea persoanelor traficate pentru exploatare prin muncă forţată sunt bărbaţi.
85% dintre victimele traficului de persoane identificate în anul 2008 sunt persoane adulte, restul de 15% (186 victime) fiind minori (marea majoritate a acestora, respectiv 93%, cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani).
România reprezintă principala ţară de destinaţie pentru exploatarea minorilor români, 46% dintre victimele sub 18 ani identificaţi în 2007 şi 50% în 2008 fiind traficaţi intern.
Datele statistice obţinute în cadrul Cercetării Naţionale privind violenţa în familie şi la locul de muncă, realizată în anul 2003, au relevat faptul că, numai în ultimele 12luni anterioare cercetării, în jur de 800.000 de femei din România au suferit în mod frecvent violenţa în familie sub diferite forme, iar peste 70 de mii de femei au fost abuzate sub forme multiple, inclusiv sexual. Dintre toate formele de violenţă, violenţa sexuală este cea mai rar raportată.
Cele mai multe victime ale hărţuirii sexuale sunt femei, marea majoritate având vârsta între 16 şi 30ani, în peste jumătate din cazuri agresorul fiind şeful, directorul sau patronul, persoane cu superioritate ierarhică la locul de muncă. Femeile predispuse la hărțuire sexuală sunt preponderent cele sub 30 de ani din mediul urban, care lucrează în firme şi, în special, în acele societăţi care operează în servicii.