Dreptul la o copilarie fericita!

Orice interventie pentru a fi eficienta trebuie sa porneasca de la o baza reala a fenomenului respectiv. S-a constatat ca genul de interventii tip "conservarea familiei" sau aplanarea conflictului pun mai mult accent pe nucleul familiei si mai putin pe  bunastarea individului. Concentrarea pe exterior respectiv pe acordarea de prioritate privind linistea publica si mai putin pe securitatea individuala. Treptat victima nu mai crede in capacitatea sitemului de a o proteja. Cele mai eficiente abordari a problematicii sunt cele care pun accentul  pe  securizarea si protectia victimei, responsabilizarea agresorului, reducerea tolerantei la violenta a comunitatilor.
Prevenirea primara se refera la actiunile, programele, campaniile adresate unei populatii mai largi, la nivel de tara, oras, judet. Au ca scop sensibilizarea   acestora si reducerea tolerantei la violenta. De exemplu: afise stradale, in mijloace de transport in comun, campanii televizate sau audio, in ziare, reviste, clipuri cu rezonanta si impact ridicat prin mesajul transmis, mai ales de tip vizual. S-a constatat faptul ca oamenii sunt mai receptivi la mesajele de tip vizual decit la cele scrise. Mesajele trebuie sa fie clare, precise, scurte, tintite, inteligibile, adaptate la nivelul cultural al populatiei vizate.
Prevenirea secundara se adreseaza grupurilor cu risc crescut de a manifesta un anume comportament sau grupurilor cu risc de victimizare  cum ar  fi: copii si adolescenti care traiesc in familii cu violenta, femeile fara loc de munca sau cu venituri reduse si dependente de cineva, somerii copii cu risc de abandon scolar,cu absenteism din cauze familiale, mamele singure.
Prevenirea tertiara se refera la actiunile asupra grupurilor afectate deja de violenta domestica ca: victimele femei, agresorii familiali, copii abuzati. Vorbim de prevenirea recidivelor, sanctionarea sau recuperarea agresorilor, securitatea victimelor, recuperarea sau tratarea efectelor si consecintelor.
Ca modalitati de prevenire mentionam:
-informare, consiliere psihologica, juridica, sociala;
-suport social;
-crearea si mentinerea unor surse de informare la nivelul ONG urilor, centrelor de informare,internet, pliante,carti si brosuri;
-influentarea politicilor publice;
-constientizarea populatiei prin companii de informare si sensibilizare;
-intarirea colaborarii comunitare pentru protejarea femeii victime de abuzurile ulterioare.
-parteneriate cu scolile, sistemul de justitie, pentru prevenirea violentelor la adolescenti
-intarirea colaborarii si sporirea eficientei intre politie, parchete, instantele de judecata, furnizorii de servicii pentru victime, serviciile de protectie a copiilor, organizatii comunitare, servicii medicale.
Prevenirea violentei in familie este "ansamblu de politici, masuri, tehnici, care in afara cadrului justitiei penale, vizeaza reducerea incidentei diferitelor tipuri de comportamente agresive ce antreneaza prejudicii familiei si societatii, considerate ca fiind ilicite" (Institutul Pentru Prevenirea si Combaterea Criminalitatii).
Prevenirea este complectata cu modalitatile si formele  de control si de integrare sociala  si are ca scop mobilizarea mai rationala si mai eficienta a resurselor de combatere a comportamentelor deviante.
Prevenirea are ca scop, pe langa ajutorarea eventualelor victime prin consiliere juridica si psihologica, masuri de protectie antiviolenta adresate agresorilor precum si masuri la nivelul macro-social si macro-econonmic.
Programele destinate prevenirii si combaterii violentei domestice, au la baza ideea ca orice conduita violenta este una dobindita  prin socializarea violentei, existenta normelor si valorilor care sustin violenta, traditiile si obiceiurile culturale (importanta educatiei comunitare).
Interventia mai activa a autoritatilor si a organizatiilor nonguvernamentale in cazurile de violenta.
Reforma sistemului legislativ si juridic: modificarea legilor care mai mentin inca victimele intr-o relatie de dependenta si servitute fata de agresor, sanctionarea mai drasnica a agresorilor, eliminarea acelor reglementari legale care sunt discriminante pentru victime.
Inovarea unor sisteme mai eficiente de identificare si prevenire a cazurilor de agresiune  in familie (infiintarea de sectii specializate  inclusiv cu femei pregatite).
Interventia coordonata a comunitatii.
Reforma sistemului medical.
Programe de tratament pentru agresori si evaluarea periodica a acestora, rata de abandon si eficienta operationala, recidivismul ca indicator al eficientei tratamentului.
Programe de tratament speciale aplicate agresorilor in institutiile corectionale.

Alte forme de agresivitate intalnite in familie: hiperprotectia, cicaleala, controlul excesiv, absenta, abandonul.
Copii nu primesc suficienta iubire in familie. Apare fenomenul de supracompensare prin hiperprotectia propiilor copii care devine o forma de violenta in familie mascata, am putea spune chiar inconstienta .
In prevenirea violentei in familie, este necesar  introducerea sistemului  terapiei obligatorii pentru barbatii violenti in scopul  invatarii controlului emotional.
Educatia pentru nonviolenta in general si pentru violenta in familie in special,este o problema a intregii societati si trebuie organizata si aplicata inca de la virstele mici, prin sistemul educational existent sau prin redimensionarea si reoperationalizarea acestuia.