Dreptul la o copilarie fericita!

Cel mai bun predictor al violentei domestice este existenta unui incident produs anterior momentului in care  se discuta riscul de violenta in familie. Indiferent de forma pe care a luat-o violenta, aparitia ei in relatiile dintre membrii familiei reprezinta o bresa care treptat va ingadui forme si manifestari tot mai ample, mai variate si mai frecvente. O nevinovata remarca de genul „nu-mi place  cum ti-ai aranjat parul” sau „nu-mi place cum te-ai imbracat” va atrage dupa sine in timp consecinte tot mai dramatice. Aceste remarce pot fi apreciate de catre cel caruia ii sunt adresate, ca o manifestare a interesului sau al iubirii. De fapt, aici apare o arogare  a dreptului de a impune celuilalt limitele existentei si ale manifestarilor, dupa bunul plac al celui care se simpte in pozitia dominanta. Cel supus nu are dreptul la o existenta propie, la nevoi propii. Existenta si nevoile lui se vor conforma principiilor si ingradirilor inpuse, adeseori arbitrar, de catre cel care domina. Se descrie un ciclu al violentei domestice cu treceri recognoscibile intre diferitele faze ale ciclului. Imediat dupa incident apar regretele, remuscarile  agresorului, compasiunea pentru victima, surpriza ca a fost cu putinta un asemenea eveniment, teama de a fi parasit. Victima este speriata, intr-o stare de alerta, socata de evenimetul violent si mai ales la inceput dornica de a se proteja. Poate ca masurile pe care le ia sunt cele mai nimerite, tinand seama de starea de panica pe care o traieste, dar de regula ele se centreaza pe impulsul de a pleca, de a parasi situatia si pe agresor. In subsidiarul acestei faze apar tentativele agresorului de a convinge victima sa il ierte, prin autoculpatizare si daruri. Dupa o rezistenta initiala proportionala cu gradul de luciditate al victimei, ea va ceda si se va umple de sperante. Cuvintele si darurile o vor convinge ca ceea ce s-a petrecut este un incident izolat si o va face de asemenea sa – si gaseasca o parte de vina in declansarea conflictului. La capatul acestei faze consecutive evenimentului, cei doi vor fi din nou impreuna, ca la inceput, plini de sperante si dornici de a uita ceea ce s-a intimplat. Copii martori, desi statisticile arata ca, in 80% din cazuri, in astfel de evenimente si ei devin  victime directe, tinta a loviturilor  agresorilor, (Lassus,  2001) - vor avea probabil o perioada  mai lunga de angoasa si memoria lor nu va ingadui instalarea uitarii probabil niciodata. Caci in memoria autobiografica ce se construeste dupa virsta de 1 an, ca si in memoria implicita, senzoriomototrie, specifica varstei cuprinse intre 0 si 1 an, se vor pastra urme care se pot manifesta in diferite momente ale vietii individului, cu atit mai insidios, inexplicabil si necontrolat cu cat au avut loc la varste mai mici. Desi nu vom putea niciodata sa ne amintim explicit ceea ce ni s-a intimplat in primul an de viata, experienta din acel timp, pe care am trait-o cu cel care ne-a ingrijit, a lasat un puternic si greu impact asupra  proceselor noastre implicite. Aceasta experienta atinge procese emotionale, comportamentale perceptive, precum si  modelul mintal al lumii celorlalti si al propriei lumi. (Siegel, 2001)
In urmatoarea faza a ciclului violentei in familie, reincepe o acumulare a tensiunilor. Incidente mici, inerente vietii cotidiene  a familiei, conduc la tensiuni ce nu se soldeaza cu izbucniri la inceput, dar care se acumuleaza. Primele izbucnuiri agresive vor fi mai vagi, mai generalizate si mai nevinovate. In aceasta perioada, victima inca se afla in faza sperantelor si a increderii si va avea impresia ca, impreuna cu agresorul, ei fac un front  comun in fata problemelor. El se va indrepta impotriva copiilor care sunt prea galagiosi, a colegului care l-a dezavantajat intr-o situatie, a supei ce nu este suficient de calda, a politicienilor care conduc, a mamei ei care suna la telefon  sau a unui vecin, care vine in casa la ore nepotrivite. Va avea o proasta dispozitie tot mai accentuata  si persistenta. Ea ii va da dreptate, va potoli copii, va blama colegul, va merge pe varfuri si va reincalzi supa, va injura politica si politicienii si va atrage atentia mamei sau vecini ca nu doreste sa mai fie deranjata. Tot acum ea incepe sa se ocupe exagerat  de evitarea starii lui de proasta dispozitie. Mintea ei va fi plina de solutii menite sa il calmeze. Agresivitatea crescuta incepe sa se directioneze insa, in urmatoarea faza, inspre victima. La inceput sunt cuvinte neplacute, grele, amenintatoare, apoi gesturi de bruscare  si tinta se contureaza tot mai clar. E o faza in care relatiile celor doi devin raporturi de vinator-prada, el este tot mai precis  in atacuri si hartuie, ea este tot mai fara scapare, face „greseli” tot mai frecvente, se simpte neputiinciosa  si vinovata de tot ceea ce se intimpla. Acum ar avea nevoie de „gardienii” pe care i-a indepartat. Mama, sora, vecina nu vor fi disponibile acum, cind li se solicita sprijinul. Conflictul izbucneste disproportionat, de la un incident oarecare, cumuland circumstantial toti factorii cu valoare de a potenta sau favoriza declansarea conflictului. Incidentul de mai scurta  sau mai lunga durata, de o gravitate variabila, incheie ciclul, care se reia. In timp, variatiile care apar privesc gravitatea si perioada de timp a fazelor dintre incidente. Dupa citiva ani, incidentele pot fi tot mai grave, iar faza remuscarilor, a insistentelor, a insistentelor pentru iertare si impacare tot mai scurta, pana  la absenta totala.