Dreptul la o copilarie fericita!

Pedeapsa cu moartea este uciderea prevazuta prin lege a unui om ca pedeapsa pentru o crima, pentru care a fost gasit vinovat. De obicei este precedata de un proces judiciar, care se termina cu o sentinta cu moartea. Aceasta este pusa în aplicare prin executie.
Din punctul de vedere istoric, executarea infractorilor sau a adversarilor politici a fost o practica comuna aproape tuturor societatilor. Acum, pedeapsa capitala are o arie de folosire mai izolata, dar mai este înca practicata. În unele tari, celor gasiti vinovati de crima, spionaj sau tradare li se aplica aceasta pedeapsa. Curtile martiale dau cel mai des aceasta sentinta, fiind comuna in dreptul militar. În alte societati pedeapsa cu moartea este folosita si pentru actele de viol, adulter, incest, homosexualitate sau trafic de stupefiante. În China de exmplu, traficul de carne vie sau cazurile grave de coruptie sunt pedepsite cu pedeapsa cu moartea.
In Romania ultimele persoane condamnate la moarte si executate au fost sotii Ceausescu.
Metode de executare a condamnatilor:
1. Decapitarea
2. Ghilotina
3. Spanzurarea
4. Scaun electric
5. Executie cu ajutorul unui efefant
6. Lapidare
7. Ardere pe rug
8. Trasul in teapa
9. Tragere in roata

1. Decapitarea
În Evul Mediu se considera ca decapitarea, spre deosebire de spânzurare, nu este o metoda de executie dezonoranta, drept pentru care aceasta era rezervata nobilimii. In Arabia Saudita li se taia mana sau capul acelor oameni care erau prinsi ca au furat.

2. Ghilotina
Ghilotina este un mecanism gravitational prevazut cu un cutit masiv, mobil, de forma trapezoidala, care aluneca ghidat, construit în scopul decapitarii rapide condamnatului la moarte.
Guillotin a fost cel care a propus utilizarea ghilotinei in timpul Revolutiei Franceze.Prima ghilotina a fost construita de catre constructorul de piane german Tobias Schmidt, prin mandatarea acestuia de catre Sanson. Ghilotina initiala avea lama cutitului în forma de semiluna, care s-a dovedit eficienta în cazul experimentarii pe oi. Când încercarile au fost facute pe cadavre, nu s-a reusit întotdeauna despartirea capului de trunchi. Doar dupa marirea greutatii cutitului mobil si schimbarea formei acestuia în cea oblica cunoscuta, aceea de trapez dreptunghic instrumentul a început sa functioneze cum a fost imaginat. Ulterior au aparut mai multe modele de ghilotina, asa cum au fost cele cunoscute sub numele de Louison sau Louisette. În popor, ghilotina era numita fie "le rasoir national" (briciul national)

3. Spanzurarea
Spânzurarea este o metoda de executare a condamnatilor la moarte, prin strangularea gâtului cu o funie. Strangularea este cauzata de greutatea proprie a corpului, iar moartea survine prin sufocare sau/si prin fractura coloanei vertebrale în regiunea cervicala. Aceasta metoda este si una dintre cele mai folosite metode de sinucidere.

4. Scaunul electric
Scaunul electric este un dispozitiv ce permite executarea condamnatilor la moarte prin electrocutare. A fost inventat de dentistul Harold P. Brown în urma unui angajament cu Thomas Alva Edison care i-a cerut sa studieze daca electricitatea poate fi folosita în executii.
Pentru executie condamnatul este legat de scaun cu bratari de metal, iar pe cap i se pune un burete ud si o casca metalica. Electrozii sunt plasati la cap si la picioare, pentru a se crea un circuit închis. La o executie, condamnatul este conectat de doua ori la curent. Prima conectare este la o tensiune de 2000 volti timp de 15 secunde, cauzând inconstienta si oprirea inimii. A doua conectare se face la o tensiune moderata, timp în care curentul cauzeaza dereglari importante ale organelor interne, iar organismul poate ajunge la o temperatura de 59 grade Celsius. Prima executie publica cu scaunul electric a avut loc la 6 august 1890 la New York si s-a sfârsit catastrofal: delincventul a fost prajit de viu, în fata publicului. Dupa aceasta demonstratie din 1890 a "scaunului electric", ca metoda de executie, împaratul Abisiniei a comandat de la inventator primul scaun electric. Dupa livrare a constatat ca în Abisinia lipsea ceva esential: curentul electric. Prin urmare, împaratul a folosit scaunul electric ca tron imperial.

5.Executie cu ajutorul unui elefant
Executia cu ajutorul unui elefant a fost o metoda des utilizata pentru executarea condamnatilor la moarte în Asia de sud si de sud-est, în special în India. Elefantii asiatici au fost utilizati pentru calcatul în picioare, dezmembrarea sau torturarea condamnatilor în executii publice. Animalele, care erau bine dresate, puteau omorâ pe loc sau tortura victima perioade lungi de timp, depinzând de ce le fusese indicat. Tinute de curtea regala, aceste animale erau atât simbolul puterii absolute cât si al abilitatii domnitorului de a controla animale salbatice. Utilizarea elefantilor pentru executia condamnatilor la moarte a atras uneori interesul, dar si oroarea vizitatorilor europeni, astfel de relatari aparând în jurnalele lor de calatorie cât si în descrierea vietii locuitorilor Asiei.

6. Lapidare
Lapidarea este o executie la moarte dintre cele mai crude, osânditul este ucis prin aruncare de pietre. Aceasta metoda barbara din vechime, în ciuda protestelor organizatiilor pentru drepturile omului, este din pacate si azi aplicata în unele tari islamice din Africa, ca si unele tari din Asia, ca Afghanistan si Iran. Sentinta este data în general de un monarh sau de justitie, osânditul este îngropat pâna la bazin sau piept, restul corpului fiind expus pietrelor aruncate de multime. Acest mod de executie se aplica într-un procent mai mare la femei ca la barbati. Motivul osândirii pot fi relatii extraconjugale, vrajitorie sau hotie.

7. Ardere pe rug
Arderea pe rug a fost o pedeapsa aplicata, în special în Evul Mediu, celor acuzati de vrajitorie sau erezie. Executia celor condamnati la moarte consta prin arderea lor de vii pe rug constituit dintr-o gramada de lemne. Aceasta metoda de executie la moarte a fost aplicata din Evul Mediu timpuriu pâna în ultima perioada a acestei ere (secolul al XV-lea–secolul al XVI-lea). Sentinta era data de inchizitie, fiind astfel executati cei învinuiti de vrajitorie sau erezie. Daca osânditul recunostea vinovatia faptei sale, atunci calaul îl strangula înainte de aprinderea rugului sau i se legau saci cu praf de pusca pentru a simula focul Sodomei care, dupa Biblie, ar fi ars sub o ploaie de foc. Vrajitoarele erau arse pe rug pentru ca sufletul lor sa ajunga în rai.
Arsul pe rug a fost practicat pâna în secolul al XIX-lea, fiind arse frecvent vaduvele împreuna cu cadavrul sotului decedat. Aceasta moarte a vaduvei care îsi urma benevol sotul era considerata o fapta eroica; totusi, se presupune ca vaduva era obligata sa accepte acest ritual barbar. Cu toate ca în anul 1829 aceasta practica este interzisa prin lege, se relateaza ca si în prezent se mai practica acest ritual în unele regiuni din India.

8. Trasul in teapa
Trasul în teapa reprezenta o metoda de tortura foarte sadica si executie de mare efect asupra populatiei în timpul Evului Mediu. Condamnatii la o astfel de pedeapsa erau strapunsi cu tepe si apoi agatati de obicei pe zidurile cetatilor pentru a crea o stare de teama si a impune autoritatea domnului. Desi era foarte dura, metoda a dat roade în timpul lui Vlad Tepes, atacurile turcesti, respectiv tâlhariile diminuându-se.
Scopul era de a rastigni omul în asa fel, încât moartea sa nu urmeze îndata, sa nu fie imediata, ca atunci când se taie capul cu spada sau securea, ci omul sa sufere dureri cumplite timp de ore întregi sau chiar zile, pâna îsi dadea sufletul. Se pregatea un tarus mare, mai lung decât statura unui om, care se va fixa în pamânt (mai rar, se taia si curata un pom subtire), vârful fiind ascutit ca un cui si uns cu seu, ca sa alunece. Omul putea fi înfipt în acea teapa prin mijloc (burta sau spinare, capul si membrele atârnând spre pamânt), dar era riscul de a strapunge un organ vital, si omul murea prea repede. Asadar, în metoda cea mai raspândita la calaii lui Tepes, victimei culcate la pamânt, cu bratele legate la spate, i se înfigea teapa prin anus, tragând apoi de amândoua picioarele legate cu frânghii la glezne. Apoi, se batea si cu un ciocan de lemn în celalalt capat al tepei, cu bagare de seama, pentru a nu strapunge cele doua organe de care se stia ca provoaca moartea imediata: ficatul si inima. Omul statea astfel rastignit, în chinuri cumplite, dar cu organele vitale functionând. Murea cu încetul de suferinta, de sete, de foame si de atacul corbilor care veneau atrasi de miros.
Regele Frantei,Ludovic al XI- lea folosea adesea trasul in teapa.

9.Tragere in roata
Tragere pe roata, a fost o executie la moarte care nu mai are loc în zilele noastre. Ea era practicata cu o roata grea folosita de calau cu care frângea oasele condamnatului. Cu aceasta metoda erau executati hotii de drumul mare, rasculatii, criminalii.

În Statele Unite a fost reinstaurata Pedeapsa cu moartea de Curtea Suprema, în anul 1976, dupa o suspendare de zece ani. Începând de la acea data, 832 de condamnati au fost executati prin administrarea de injectii letale, 152 prin electrocutare, 11 în camera de gazare, 3 prin spânzurare si 2 prin împuscare. Aplicarea pedepsei capitale este legalizata în 38 dintre cele 50 de state membre ale SUA.
Peste 40 de tari au renuntat la aceasta metoda din 1990 si pâna în prezent. În momentul de fata 122 de state au interzisa prin lege aceasta pedeapsa sau nu o mai practica de multa vreme. Alte 74 de state folosesc înca pedeapsa capitala dar numarul prizonierilor executati este foarte mic. Metodele de executie variaza de la decapitare în Arabia Saudita pâna la electrocutare în unele cazuri înregistrate în Statele Unite ale Americii. Se mai practica spânzurarea (Egipt, Japonia), injectia letala (Thailanda, Guatemala), împuscarea (China, Belarus), lapidarea (Iran, Afghanistam). Rusia este pe cale de a renunta la pedeapsa cu moartea.
In Romania pedeapsa cu moartea este acceptata de 91% dintre romani. Daca s-ar face un referendum, 94% dintre romani ar vota pentru retragerea cetateniei romilor care comit infractiuni in strainatate, iar un procent similar ar vota pentru reintroducerea pedepsei cu moartea (91%).