Dreptul la o copilarie fericita!

Prin Legea nr. 4320 din anul 1998, privind protecţia familiei, Turcia a introdus în legislaţia sa ordinul de restricţie.
Victimele violenţei domestice au dreptul de a se adresa instanţei pentru obţinerea unui astfel de ordin în cazul în care au suferit acte de violenţă. Instanţa, după ce primeşte plângerea victimei sau sesizarea procurorului, poate dispune una sau mai multe măsuri de protecţie reglementate de lege.

În acest sens, agresorului i se poate impune:
a) să nu utilizeze violenţa sau să nu aibă un comportament agresiv faţă de celălalt soţ, copil sau alt membru al familiei cu care locuieşte;
b) să părăsească locuinţa comună şi să nu se apropie de aceasta sau de locul de muncă al victimei;
c) să nu distrugă sau deterioreze bunurile victimei;
d) să nu hărţuiască victima prin orice mijloace de comunicare;
e) să predea poliţiei arma deţinută sau alt instrument similar;
f) să nu mai vină în locuinţa comună sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe stupefiante şi nici să folosească astfel de substanţe în interiorul locuinţei comune.

Aceste măsuri pot fi dispuse pe o perioadă ce nu poate depăşi 6 luni, iar dacă agresorul nu le respectă, va fi avertizat că este pasibil de a fi reţinut şi arestat.
Odată cu dispunerea măsurii, instanţa va lua în considerare standardul de viaţă al victimei şi va decide asupra unei pensii de întreţinere corespunzătoare. Pentru fixarea acesteia va fi numit un expert care va face cercetări pentru a determina standardul de viaţă atât al reclamantului cât şi al pârâtului.
În situaţii excepţionale, instanţa îl poate obliga pe agresor să respecte şi alte reguli decât cele enumerate.
Instanţa poate dispune respectarea numai a uneia dintre măsurile enumerate mai sus, iar dacă va considera că este necesar, poate emite un ordin care să cuprindă mai multe măsuri. Spre exemplu: dacă soţul soseşte acasă sub influenţa băuturilor alcoolice şi îşi agresează soţia, instanţa poate emite un ordin prin care agresorului i se interzice să revină la domiciliul familial sub influenţa băuturilor alcoolice. Dacă se consideră că este necesar ca agresorul să fie îndepărtat din locuinţă, poate fi emis un ordin care să cuprindă mai multe dispoziţii, de exemplu: interzicerea de a se apropia de domiciliul sau locul de muncă al soţiei, de a nu distruge sau deteriora bunurile soţiei sau de a-l informa pe angajatorul său cu privire la acesta măsuri.
Dacă instanţa consideră că există posibilitatea ca victima să fie supusă unor noi agresiuni, poate emite ordinul imediat ce victima depune cererea, fără a mai fi necesară prezenţa martorilor sau audierea agresorului. Victima care a suferit o agresiune nu este ţinută să dovedească existenţa pericolului de a fi ulterior agresată.
O copie a ordinului emis de instanţă va fi încredinţată procurorului care va supraveghea respectarea măsurilor dispuse prin intermediul poliţiei.
În cazul nerespectării ordinului, poliţia, fără a mai fi necesară o cerere din partea victimei, va face o investigaţie şi va înmâna documentele procurorului în cel mai scurt timp posibil. Procurorul va sesiza instanţa cu privire la conduita agresorului. Dacă va fi găsit vinovat, acesta riscă o pedeapsă cu închisoarea între 3 şi 6 luni.
Codul Civil, prin art. 174, acordă femeilor victime ale violenţei domestice dreptul la despăgubiri. Acestea cuprind atât prejudiciul material produs victimei cât şi prejudiciul moral.
Codul Penal turc nu conţine nici o prevedere referitoare la violenţa domestică. Potrivit acestuia, infracţiunea săvârşită împotriva membrilor familiei constituie circumstanţă agravantă, ducând la o creştere a pedepsei de la o treime până la jumătate din pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea respectivă.
Violul marital nu constituie infracţiune. Argumentul este acela că prin căsătorie se consideră că femeia şi-a dat consimţământul pentru a întreţine relaţii sexuale.
Codul penal nu face nici o referire privind violenţa economică. Însă violenţa verbală şi tratamentele inumane se pedepsesc la plângerea victimei.