Dreptul la o copilarie fericita!

Parlamentul bulgar a adoptat Legea privind violenţa domestică în martie 2005, aceasta fiind propusă spre dezbatere încă din aprilie 2004. Legea privind violenta domestică a fost inspirată de Legea privind ordinul de restricţie a statului Minnesota şi este prima de genul acesta din Europa Centrală şi de Est.
Până la adoptarea legii, nu exista un cadru adecvat pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, fiind lăsată la aprecierea victimelor începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului.
Această lege permite victimelor să obţină un ordin de restricţie emis de instanţă care să le interzică agresorilor să se mai apropie de acestea. Totodată, legea asigură o protecţie imediată a victimelor, fără a condiţiona acest lucru de introducerea prealabilă a unei plângeri penale împotriva soţului sau a unei cereri de divorţ.
Legea a definit violenţa domestică, arătându-se că în conţinutul acesteia intră orice act de violenţă fizică, psihică sau sexuală, inclusiv obligarea la a întreţine raporturi sexuale, limitarea forţată a libertăţii şi vieţii personale.
În cazul în care se săvîrşesc astfel de fapte, se pot obţine măsuri de protecţie împotriva soţilor ca şi a foştilor soţi, persoanelor între care există sau au existat relaţii intime, rudelor, ca şi împotriva oricăror alte persoane cu care victima a stabilit relaţii asemănătoare acelora de familie.
Instanţa poate dispune următoarele măsuri de protecţie:
a) obligarea agresorului la a se abţine de la orice act de violenţă domestică;
b) îndepărtarea agresorului din locuinţa comună pe o anumită perioadă de timp, prevăzută în ordinul de restricţie;
c) interzicerea agresorului de a se apropia de locuinţă, de locul de muncă al victimei sau de locurile de recreere şi socializare ale victimei, pe durata şi sub condiţiile impuse de instanţă;
d) adăpost temporar pentru victimă şi copilul acesteia, pe durata dispusă de instanţă, în cazurile în care măsura nu contravine interesului minorului;
e) direcţionarea victimelor violenţei domestice către programe de recuperare;
f) obligarea agresorului să participe la programe de reabilitare.
Pe lângă respectarea acestor măsuri instanţa poate impune plata unei amenzi care variază de la 200 până la 1000 de leva.
Ordinul de protecţie poate fi emis nu numai la cererea victimei, dar şi la cererea unei alte persoane care se află în relaţie de rudenie cu victima, cât şi la cererea Directorului executiv al Agenţiei de Asistenţă Socială, atunci când acesta ia cunoştinţă de astfel de cazuri.
Cererea trebuie făcută în scris, să conţină o serie de elemente prevăzute de lege şi trebuie introdusă în termen de o lună de la data când a avut loc ultimul act de violenţă domestică. Partea vătămată are posibilitatea de a alege unde va depune cererea în funcţie de cât de repede doreşte emiterea ordinului de restricţie. Astfel, dacă este necesară o măsură imediată, victima se poate adresa direct celei mai apropiate secţii de poliţie.
Instanţa competentă în a soluţiona cererea este cea de la domiciliul sau locul de muncă al victimei, dar şi instanţa în circumscripţia căreia se va aduce la îndeplinire ordinul. Soluţionarea cererii se va face cu citarea părţilor, iar pârâtul poate depune întâmpinare în termen de 5 zile de la primirea citaţiei.
Hotărârea instanţei poate fi atacată cu apel în termen de 7 zile de la comunicare, apel care însă nu este suspensiv de executare.
Dacă însă instanţa consideră, din datele pe care le are, că există un pericol iminent care vizează viaţa sau sănătatea victimei, poate emite un ordin de protecţie de urgenţă, fără citarea părţilor, în 24 de ore de la primirea cererii.
Ordinul poate fi emis pentru o perioadă care nu poate depăşi un an şi are caracter administrativ, neafectând relaţiile dintre părţi. Acesta se poate emite independent de existenţa unei plângeri penale sau cereri de divorţ introduse de victimă.
După ce se va pronunţa hotărârea de către instanţă, o copie va fi trimisă către poliţie, pentru punerea în executare a acesteia. Poliţia este însărcinată cu supravegherea executării ordinului, iar în cazul în care acesta este încălcat, îl poate reţine pe agresor, notificând acest lucru procurorului, sau va sesiza instanţa care îl va amenda pe agresor cu o amendă cuprinsă între 500 şi 2000 de leva.
Codul penal nu incriminează actele de violenţă domestică printr-o infracţiune specifică. Acestea se supun prevederilor din dreptul comun, constituind, după caz,infracţiuni de omor,vătămare,loviri, etc. Legătura dintre agresor şi victimă constituie totuşi circumstanţă agravantă, ceea ce duce la mărirea corespunzătoare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea respectivă.