Dreptul la o copilarie fericita!

Legislaţia belgiană cuprinde două legi care incriminează în mod special violenţa domestică: Legea pentru prevenirea violenţei în cadrul cuplului, adoptată în anul 1997, şi Legea privind acordarea locuinţei comune soţului sau coabitantului legal, victimă a actelor de violenţă domestică, adoptată în anul 2003. Totodată, Guvernul belgian a adoptat două planuri naţionale de acţiune împotriva violenţei domestice pentru perioadele 2001-2003, respectiv 2004-2007. Aceste planuri vizează sensibilizarea societăţii, formarea de specialişti, prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
Codul Penal nu incriminează actele de violenţă domestică printr-o infracţiune specifică. Acestea se încadrează, potrivit dreptului comun, în infracţiuni de lovituri, hărţuire, etc. Însă legătura dintre agresor şi victimă constituie circumstanţă agravantă, iar Legea pentru prevenirea violenţei în cadrul cuplului a înăsprit pedepsele prevăzute pentru infracţiunile care sunt comise de către soţ sau de către o altă persoană cu care victima “coabitează sau a coabitat, întreţine sau a întreţinut o relaţie afectivă şi sexuală durabilă”.
Urmărirea penală a acestor infracţiuni se poate declanşa şi în lipsa unei plângeri penale din partea victimei, fiind suficient denunţul făcut de oricare altă persoană care are cunoştinţă despre săvârşirea unor acte de violenţă domestică. Însă, în cazul infracţiunii de hărţuire, aceasta nu poate fi urmărită decât la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
Retragerea plângerii nu înlătură răspunderea penală a agresorului, procesul penal continuând independent de voinţa victimei.
Dacă s-a pornit un proces penal împotriva agresorului, instanţa îl poate trimite pe acesta în detenţie provizorie, îndepărtându-l astfel de victimă. Însă, în cazul în care agresorul este lăsat în libertate, instanţa poate emite un ordin de restricţie care să-i interzică agresorului să intre în contact cu victima sau să frecventeze anumite locuri, pe care le frecventează în mod obişnuit victima. O astfel de măsură poate fi dispusă pe o perioadă ce nu poate fi mai mare de 3 luni.
Nerespectarea ordinului emis de instanţă duce la arestarea agresorului.
Legea privind acordarea locuinţei comune soţului sau coabitantului legal, victimă a actelor de violenţă domestică, permite instanţei civile să acorde victimei folosinţa exclusivă a domiciliului comun. Această măsură se va lua la cererea victimei, dacă există indicii serioase asupra violenţei partenerului, indiferent dacă este vorba despre soţ sau coabitant.
În ce priveşte intervenţia poliţiei, aceasta are dreptul ca, în cazurile de violenţă domestică, să pătrundă în domiciliul comun şi să întocmească un proces verbal detaliat.
Totodată, poliţia îl poate constrânge pe agresor să părăsească domiciliul comun şi îi poate interzice să se apropie de victimă. În funcţie de gravitatea faptelor, agresorul poate fi reţinut pentru 24 de ore sau poate fi pus sub supraveghere permanentă.
Pe teritoriul Belgiei, au fost create sevicii de informare pentru victime în cadrul Parchetelor. Acestea pot primi informaţii despre procedura judiciară şi stadiul dosarului lor. În cazul în care agresorul urmează să fie eliberat condiţionat, victimele pot indica acestor servicii condiţiile pe care le doresc impuse agresorului.