Dreptul la o copilarie fericita!

Incredintarea copiilor minori

In cazul in care din casatoria ce se desface au rezultat copii minori, hotararea de divort trebuie sa arate, chiar in lipsa unei cereri exprese a sotilor, cui se vor incredinta copiii spre crestere si educare si care este contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere si educare a minorilor. Daca sotii au copii minori, instanta va dispune citarea si ascultarea autoritatii tutelare, iar daca minorii au implinit varsta de 10 arii, instanta ii va asculta obligatoriu, in vederea incredintarii lor. Copilul minor poate fi incredintat si sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele acestuia sunt in acest sens, deoarece "un sot rau nu este neaparat si un parinte rau". Printre factorii care se vor lua in considerare pentru a decide in ceea ce priveste incredintarea copilului minor, va fi culpa sotului, chiar daca aceasta nu prezinta importanta prin sine insasi sub acest aspect. Obligatia parintilor de a intretine pe copiii lor minori nu este stinsa prin desfacerea casatoriei, ci persista independent de legatura de casatorie a parintilor si indiferent cui au fost incredintati copiii spre crestere, unuia dintre parinti, unei alte persoane ori unei institutii de ocrotire, intretinerea copiilor insa nu va putea suplini eficienta educativa a unei familii unite, care sa ofere acestora stabilitatea si dragostea de care au nevoie. Vointa exprimata de minorul care a implinit varsta de 10 ani cu privire la incredintarea lui in caz de divort trebuie analizata cu multa grija de catre instante, tinand seama de influentarea psihica a copiilor, in special la varste fragede. Desi sotii au dreptul de a se invoi cu privire la incredintarea copiilor minori in caz de divort, cresterea si educarea acestora nu poate fi lasata la discretia parintilor, in situatia in care casatoria lor s-a destramat din motive temeinice.

Legea dispune ca "invoiala parintilor cu privire incredintarea copiilor .... va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca, care va trebui sa verifice daca invoiala corespunde intereselor minorilor". Invoiala parintilor cu privire la incredintarea copiilor minori poate sa intervina in orice faza a procesului, chiar in recurs. Copiii trebuie sa fie incredintati spre crestere si educare unuia dintre parinti, deoarece este in interesul copiilor sa continue a se bucura de ingrijirea parintilor, chiar si in aceasta situatie in care parintii traiesc despartiti. Copilul minor incredintat cu ocazia divortului unei terte persoane sau unei institutii de ocrotire acorda acestor persoane si institutii numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privitor Ia persoana copilului, adica numai exercitarea ocrotirii parintesti privind persoana copilului.

Instanta de judecată, va tine cont de o mutitudine de factori în aprecierea deciziei privind încredinţarea minorului:

· Conditiile  pe care cei doi parinti le pot oferi, fiecare luat în mod individual,  pentru creştere şi educare;

· Gradul de ataşament dintre copil şi fiecare dintre părinţi;

· Dorinţa si disponibilitatea părinţilor în ceea ce priveşte implicarea în creşterea şi educarea copilului;

· Veniturile fiecaruia dintre părinţi;

· Mediul în care va trai copilul.

· Dorinta copilulul de a sta cu unul dintre părinţi(asta dacă a împlinit 10 ani).

Părintele căruia i s-a încredinţat copilul exercită cu privire la acesta şi la bunurile acestuia drepturile părinteşti şi îndeplineşte îndatoririle părinteşti. Părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul nu are exerciţiul pazei şi supravegherii asupra acestuia, păstrând doar dreptul de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului. El are dreptul de a avea legături personale cu copilul, însă nu are dreptul de a stabili locuinţa copilului şi nici de a cere înapoierea copilului, în condiţiile art. 103 Codul Familiei, de la cel care-l deţine fără drept.

INCREDINTAREA  COPILULUI MINOR PRIN ORDONANTA PRESEDINTIALA

Ca exceptie, pana la finalizarea procesului de divort, prin procedura de drept comun, instanta poate lua, pe calea ordonanţei preşedinţiale, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei (art. 613 2 Codul de procedură civilă).