Dreptul la o copilarie fericita!

Evaluarea psihologică a copilului abuzat trebuie să includă:
-un interviu cu părinţii,
-evaluarea nivelului de dezvoltare cognitivă şi a personalităţii,
-scale de măsurare ale diferitelor simptome (anxietate, depresie, stres posttraumatic),
-evaluarea relaţionării copilului cu părinţii.
Din interviul cu părinţii sunt obţinute date cu privire la copil şi familia acestuia. Sunt notate informaţii privind:
-datele de identificare ale copilului,
-pregătirea şcolară-profesională,
-date despre structura familiei,
-dezvoltarea psihomotorie,
-antecedente patologice sau familiale,
-istoricul de abuz sau alte traume,
-motivul examinării. 
Examenul psihic al copilului se axează în principal pe simptomele şi comportamentele ce pot apare la copilul abuzat:
•acuze somatice: enurezis, encoprezis, prurit anal sau vaginal, anorexie, obezitate, cefalee, epigastralgii;
•depresie: scăderea stimei de sine, sentimente de vinovăţie, ideaţie suicidară; tulburări afective: apatie, dezinteres pentru activitati, faţă tristă, criză de plâns;
•comportament auto sau heteroagresiv, impulsivitate şi agresivitate manifestate în situaţii care nu o impun.
•simptome disociative – perioade de amnezie, neatenţie, stări de transă, crize isterice;
•simptome anxioase: anxietate generalizată, fobii, insomnie, coşmaruri;
•comportamentul sexual: cunoştinţe sexuale neadecvate vârstei (joc cu tentă sexuală cu păpuşi sau cu copii de aceeaşi vârstă, masturbare compulsivă, limbaj care conţine cuvinte sexuale), preocuparea sexuală exagerată, manifestată prin masturbare frecventă, curiozitate sexuală exagerată, imitarea actului sexual, introducerea de obiecte în vagin sau în anus, agresarea sexuală a altora sau evitarea stimulilor sexuali prin fobii sau inhibiţie.
•tulburări de adaptare (dificultăţi şcolare bruşte, izolare, fugă, refuz de a sta acasă sau în alt loc cu un adult).
Consecinţe ale abuzului sexual în plan emoţional: sentiment de culpabilitate, responsabilitate tensionantă de păstrare a secretului, frică de a fi pedepsit, degradarea imaginii de sine, sentiment de murdărire corporală, anxietate de reproducere şi deteriorare sexuală, ostilitate, ură, depresie, tendinţe suicidare.
Consecinţe ale abuzului sexual în plan social: fuga de acasă, eşec şcolar, prostituţie, consum de droguri şi alcool.

Dezvăluirea abuzului sexual de către copil unui adult este un moment deosebit de delicat, deoarece îi poate provoca acestuia o încărcare emoţională intensă. Când un copil vorbeşte despre abuzurile sexuale din partea unui adult, el spune adevărul în cea mai mare parte a situaţiilor. Este important să credem copilul, să-l ascultăm, să-i luăm spusele în serios, altfel copilul riscă să tacă timp îndelungat dacă adultul căruia i-a făcut confidenţe începe a se îndoi de spusele sale.
Se stie ca in general copii vorbesc mult, au o imaginatie debordanta.Totusi, exista un domeniu in care copii sunt atenti la ceea ce spun: acela al violentelor in care sunt victime. Copilul abuzat, tacut, se apara inconstient, pastrand in tacere violentele suferite. În scopul de a pune capăt ororile care, uneori, el a decis să vorbească. Intr-adevar, cel mai adesea, victima molestarii parentale va descrie actul in sine fie in niste termeni vagi sau neclari, fie intr-o maniera ce uimeste prin precize.
Întrucât constatările obiective cu valoare certă pentru diagnostic sunt uneori absente iar majoritatea tuturor celorlalte leziuni au valori predictive pozitive reduse, este logic, util si posibil ca diagnosticul de abuz sexual să poată fi uneori stabilit doar pe baza anamnezei si a datelor furnizate de copil.

Papusile anatomice sunt folosite in mod curent in intervievarea copiilor posibile victime ale unui abuz sexual. Papusile sunt realizate din plastic sau bumbac si se imbraca cu usurinta - imbracamintea este detasabila.
Teste de desen
Desenul este una dintre principalele metode de evaluare psihologică a copiilor. Chiar dacă nu au învăţat încă să scrie, totuşi se exprimă prin simboluri. Desenele sunt expresii ale stărilor emoţionale, ale relaţiilor cu cei din jurul său, a traumelor suferite, dar şi a capacităţilor de a face faţă problemelor. 
Testul Arborelui
Arborele reprezintă copilul; prin acest desen copilul se proiectează, oferindu-ne indicii ale dezvoltării sale.
În multe cazuri, forma grafică este fragilă, superficială, destinsă, vagă, traducând o slăbiciune a Eului, dificultăţi de adaptare, rezervă, nesiguranţă, instabilitate, anxietate, neîncredere în sine. Plasarea desenului in partea de jos sau in stanga foii este indicatorul abuzului asupra copilului.
Rareori mărimea arborelui este echilibrată, acesta apărând ori supradimensionat (orgoliu, nevoia de a domina, lipsă de interes pentru relaţiile interpersonale), ori subdimensionat (imaturitate psihică, introversie, complexe de inferioritate). Un trunchi colorat cu îndârjire, apăsat, scrijelit poate fi indiciul unui abuz, a unei traume, dar şi a agresivităţii îndreptate spre sine sau spre altcineva. Coroana cerc sugereaza închidere în sine. Frunzele sunt absente în multe cazuri (vitalitate redusă, tendinţe depresive, apatie). Fructele şi florile sunt rareori prezente.
Aplicarea Testului Persoanei relevă următoarele:
În general desenele sunt de dimensiuni mici, ceea ce denotă anxietate, timiditate, depresie, retragere.
În multe din figurile desenate apare tendinţa copiilor de identificare cu persoane mult mai mici ca vârstă sau mult mai mari, ceea ce denotă nevoia puternică de afecţiune de tip parental, mai ales matern, datorita carenţelor afective.
Omisiunea mâinilor sau prezenţa braţelor-măciucă sau a degetelor sub forma de gheare, denotă slaba capacitate de relaţionare sau o relaţionare defectuoasă, de pe poziţii de confruntare, agresivitate.
Desenul lasă o impresie generală de fericire irealistă, personajele având aproximativ aceeaşi dimensiune, aceeaşi aparenţă, acelaşi surâs nediferenţiat.
Exprimarea problemelor familiale ale copiilor ce au trăit experienţe traumatizante se realizează prin omisiunea de membri ai familiei, prin separarea unuia sau a mai multor membri de restul familiei, uneori printr-un obstacol interpus între subiect şi personajul respectiv, ceea ce indică un afect de respingere faţă de respectiva persoană.  
Tehnici de completare de fraze Copiilor li se cere să completeze un număr de fraze incomplete; modul în care sunt completate frazele dezvăluie dorinţele, nevoile şi sentimentele acestuia. Aceste tehnici pot facilita exprimarea şi generarea de asocieri despre experienţa traumatică. Interviul ulterior privind răspunsurile copilului poate aduna informaţii importante care nu au putut fi obţinute în timpul examinării generale. 
CDI (Child Depression Inventory) – Scala de depresie pentru copii - este un chestionar de autoevaluare ce se poate aplica copiilor şi adolescenţilor între 7 şi 17 ani, perioada vizata fiind ultimele două săptămâni. Cuprinde 27 de seturi de câte 3 enunţuri, fiecare set fiind cuantificat între 0 şi 2 puncte, scorul final posibil fiind între 0 - 54 puncte. Valorile sub 9 puncte sugerează absenţa depresiei, scorul peste 9 puncte fiind sugestiv pentru depresia clinică. Parametrii urmăriţi de CDI sunt: tulburarea de dispoziţie, dificultăţile în relaţiile interpersonale, sentimentele de ineficienţă, lipsa de plăcere, autodevalorizarea, tulburările vegetative. Pot fi identificate comportamente de izolare sau retragere, ca posibile modalităţi de apărare împotriva unei traume psihice, distorsiuni ale imaginii corporale, importante în cazurile de desfigurare consecutivă unui abuz fizic.