Dreptul la o copilarie fericita!

Strategia prezentă se aplică prin coordonarea eforturilor acelor instituţii responsabile şi persoanelor cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, rolul coordonării şi monitorizării revenindu-i Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
Un accent deosebit se pune pe colaborarea dintre instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, cu respectarea deopotrivă a descentralizării şi subsidiarităţii.
Totodată, se subliniază că instituţiile publice sunt responsabile în aplicarea Strategiei prezente şi, în consecinţă, vor fi monitorizate şi vor răspunde în acest sens. Acest lucru nu exclude ci, dimpotrivă, presupune urmărirea consecventă a întăririi rolului primordial al părinţilor, precum şi stabilirea de parteneriate durabile cu reprezentanţii societăţii civile.
A. Autorităţile administraţiei publice locale - judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale - au obligaţia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităţii şi de soluţionare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii.

La nivelul autorităţilor deliberative:
Consiliul Local
Conform art. 36 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte în condiţiile legii în toate problemele de interes local, iar printre atribuţiile sale se numără: aprobă, în condiţiile legii, la propunerea primarului, înfiinţarea, organizarea şi statul de funcţii ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, precum şi reorganizarea şi statul de funcţii ale regiilor autonome de interes local; aprobarea strategiilor privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale; hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii; asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială.
Serviciile publice de asistenţă socială
Serviciile publice de asistenţă socială sunt organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor de către consiliile municipale şi orăşeneşti, în exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit prevederilor Legii nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială. La nivelul consiliilor locale comunale, în raport cu problematica socială din unitatea  administrativ-teritorială respectivă, funcţionează persoane cu atribuţii de asistenţă socială. Serviciile publice de asistenţă socială, precum şi persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale, iau măsuri şi desfăşoară activităţi de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie. Acestea au responsabilitatea creării, menţinerii şi dezvoltării serviciilor sociale cu caracter primar, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de a menţine funcţionalitatea socială a persoanei, urmărind reinserţia în mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar.
Comisia pentru Protecţia Copilului
Comisia pentru Protecţia Copilului funcţionează în subordinea consiliului judeţean şi, respectiv, a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică. Aceasta desfăşoară o activitate decizională în materia protecţiei şi promovării drepturilor copilului. Preşedintele comisiei este secretarul general al judeţului, respectiv secretarul sectorului municipiului Bucureşti.

La nivelul autorităţilor executive:
Preşedintele consiliului judeţean
Potrivit prevederilor art. 102 din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001,republicată, cu modificările şi completările ulterioare, preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice şi răspunde în faţa consiliului judeţean de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene.
Potrivit prevederilor art. 104 alin 6 lit (e) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001,republicată, cu modificările şi completările ulterioare, preşedintele consiliului judeţean coordonează şi controlează organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes judeţean, înfiinţate de consiliul judeţean şi subordonate acestuia.
De asemenea, potrivit art. 91, alin 5, lit (d) acordă consultanţă în domeniile specifice, în condiţiile legii, unităţilor administrativ teritoriale din judeţ la cererea acestora.
Secretarul general al judeţului/al sectorului municipiului Bucureşti Potrivit prevederilor art. 5 alin (1) din Hotărârea nr. 1437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, secretarul general al judeţului/al sectorului municipiului Bucureşti este preşedintele Comisiei pentru Protecţia Copilului.
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti. Rolul acestei instituţii este de asigura la nivel judeţean, respectiv la nivelul sectorului municipiului Bucureşti, aplicarea politicilor şi strategiilor de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie şi are responsabilitatea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale specializate, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de a menţine funcţionalitatea socială a persoanei, urmărind reinserţia în mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar.
Primarul
În Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001,republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede la art. 66 că primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică şi asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile legii.
Primarul conduce serviciile publice locale şi potrivit prevederilor art. 68 acesta îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă şi de autoritate tutelară şi asigură funcţionarea serviciilor publice locale de profil, coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local, ia măsuri pentru prevenirea şi, după caz, gestionarea situaţiilor de urgenţă, ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială.

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Codul Familiei, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd responsabilităţi sporite în sarcina primarului, acesta fiind obligat să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale copilului din comunitatea în care este ales.

B. Instituţii ale administraţiei publice centrale de specialitate
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Se recunoaşte rolul important al poliţiei în intervenţia în vederea prevenirii separării copilului de părinţi, cu precădere în situaţiile de abuz, neglijare şi exploatare, inclusiv cele de violenţă în familie îndreptată asupra copilului, prin supravegherea familiilor cu risc în acest sens şi sesizarea obligatorie a autorităţilor administraţiei publice locale prevăzute de lege pentru a interveni în aceste cazuri. Totodată, se recunoaşte rolul poliţiei în intervenţia, alături de ceilalţi parteneri relevanţi, în cadrul unor echipe
multidisciplinare şi interinstituţionale, care vor trebui să fie formalizate.
Se pune accent pe colaborarea necondiţionată în stabilirea, cu celeritate, a identităţii copiilor care trebuie să revină în ţară prin repatriere sau readmisie, precum şi în cazul copiilor părăsiţi în unităţile sanitare sau fără acte de identitate.
- Agenţia Naţională Antidrog
Având în vedere amploarea recent descoperită a fenomenului consumului de alcool, tutun şi droguri ilegale în rândul populaţiei de copii şi adolescenţi, se subliniază importanţa realizării unei sinergii a eforturilor de prevenire, în special pe partea de informare şi educare a publicului larg şi mai ales a grupurilor vulnerabile.

Ministerul Afacerilor Externe
Luând în considerare fenomenul complex al migraţiei ilegale, traficului de copii, prezenţei copiilor români neacompaniaţi pe teritoriul altor state, copiilor repatriaţi şi copiilor refugiaţi, se conturează clar rolul Ministerului Afacerilor Externe în protecţia drepturilor copilului, prin asumarea responsabilităţilor legate în primul rând de comunicarea cu autorităţile străine, dar şi de colaborarea cu autorităţile române în materie, cu precădere cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Justiţiei şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Ministerul Afacerilor Externe poate contribui la sensibilizarea factorilor responsabili din ţările de destinaţie ale traficului de copii pentru o implicare mai solidă a autorităţilor respective cu precădere în repatrierea copiilor.

Ministerul Culturii şi Cultelor
În activitatea sa, Ministerul Culturii şi Cultelor promovează libertatea de expresie şi de creaţie, şansele egale şi accesul liber la cultură, libertatea conştiinţei şi a credinţelor religioase. Pe baza acestor libertăţi şi drepturi fundamentale, Ministerul Culturii şi Cultelor poate promova multiculturalismul şi protejarea culturii minorităţilor, precum şi stimularea vieţii culturale în cadrul comunităţilor locale.

Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului
Educaţia pentru toţi copiii afirmată atât de Convenţia ONU privind drepturile copilului, cât şi de legislaţia internă în materie de educaţie este unul dintre drepturile care vor fi urmărite să se dezvolte cât mai plenar pe parcursul Strategiei prezente. Se au în vedere copiii cu dizabilităţi, HIV/SIDA şi boli cronice grave, precum şi copiii care au discontinuităţi în frecventarea învăţământului obligatoriu sau au abandonat şcoala din diverse motive. Totodată sunt avuţi în vedere părinţii acestor copii, cadrele didactice care interacţionează cu aceştia, precum şi relaţia cu ceilalţi copii şi părinţii lor, relaţia cu celelalte servicii din comunitate şi autorităţile responsabile. În consecinţă, se va urmări realizarea unor şcoli incluzive, deschise pentru toţi copiii.
În strânsă relaţie cu educaţia pentru toţi copiii este şi realizarea unor programe constante în ceea ce priveşte promovarea drepturilor copilului în unităţile de învăţământ atât prin efortul direct al sistemului educaţional, cât şi cu sprijinul sistemului de asistenţă socială şi protecţia copilului şi al societăţii civile.
Formarea iniţială a profesioniştilor care interacţionează cu copilul este un aspect de interes major pentru Strategia prezentă. Se va urmări ca toate categoriile de profesionişti – cu prioritate din domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului, al educaţiei, sănătăţii, internelor şi justiţiei – să fie pregătiţi corespunzător, în acord şi în spirit cu noua legislaţie privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Totodată, se are în vedere armonizarea tuturor sistemelor existente de formare profesională (educaţional, de sănătate, formare profesională a adulţilor şi administraţie), iniţială şi continuă, care să răspundă cerinţelor actuale din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.

Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse
Prin departamentele şi instituţiile aflate în subordinea sa, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse joacă un rol important în implementarea strategiei. În continuare vor fi amintiţi principalii actori care vor interveni în acest sens:
- Direcţia Generală Incluziune şi Asistenţă Socială – va continua demersurile necesare reformei instituţionale pentru realizarea unui cadru coerent care va contribui la implementarea Strategiei prezente (de ex. crearea Observatorului Social), precum şi demersurile pentru armonizarea legislaţiei în materie prin valorificarea experienţei acumulate de instituţiile care au o reformă avansată (de ex. ANPDC) sau care au demarat o reformă amplă (de ex. ANPH şi ANPF) şi cu respectarea domeniilor specifice de activitate care au o dinamică aparte şi o necesitate de dezvoltare în acord cu normele internaţionale (ANPDC, ANPH, ANPF şi ANES). Totodată, va promova realizarea unor acte normative care să susţină complementaritatea şi continuum-ul de servicii, mai ales pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecţie a copilului.
- Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) – coordonează la nivel central activităţile de protecţie specială şi de promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, elaborează politicile, strategiile şi standardele în domeniul promovării drepturilor persoanelor cu handicap, asigură urmărirea aplicării reglementărilor din domeniul propriu şi controlul activităţilor de protecţie specială a persoanelor cu handicap.
- Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei (ANPF) – va continua politica de dezvoltare a serviciilor necesare în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, de promovare a colaborării nemijlocite cu autorităţile şi serviciile specializate pentru copiii victime ale abuzului, neglijării şi exploatării, precum şi armonizarea propriului cadru legislativ cu precădere cu cel din domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului şi cel al justiţiei, mai ales în ceea ce priveşte standardele de calitate pentru serviciile adresate victimelor violenţei în familie (adăposturi şi centre de recuperare) şi agresori (centre de consiliere).
- Autoritatea Naţională pentru Egalitatea de Şanse (ANES) – va dezvolta politica din domeniu, luând în considerare, pentru problemele care privesc copiii din această perspectivă, experienţa şi recomandările ANPDC. Un exemplu este analiza legislaţiei în vigoare, inclusiv a Codului familiei, în vederea eliminării discriminării existente între băieţi şi fete cu privire la vârsta minimă de căsătorie, luând în considerare şi derogările de vârstă (cum ar fi în cazul unei sarcini) – aşa cum reiese şi din recomandările Comitetului pentru Drepturile Copilului (Recomandarea nr.22).
- Autoritatea Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) – împreună cu agenţiile din subordine va continua să îşi adapteze acţiunile în funcţie de cerinţele pieţii şi nevoile tinerilor din familie şi a celor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului, va participa la realizarea unui cadru legislativ şi administrativ unitar şi coerent în ceea ce priveşte modul de abordare a unităţilor publice şi private din propriul sistem; totodată, va colabora cu ANPDC în vederea monitorizării eficiente a copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, astfel încât să fie posibilă luarea măsurilor necesare pentru ca aceştia să poată menţine legătura şi să fie evitate consecinţele negative ale separării lor de părinţi.
- Inspecţia Muncii – va continua şi dezvolta demersurile în domeniul prevenirii şi combaterii exploatării prin muncă.

Ministerul Justiţiei
În aplicarea justiţiei pentru copii, Ministerul Justiţiei va avea în vedere, cu prioritate, crearea la nivelul întregului teritoriu de secţii/complete specializate pentru copil şi familie, analizarea posibilităţii de înfiinţare a tribunalelor specializate pentru cauze cu minori şi de familie precum şi realizarea unor dispoziţii procedurale speciale, simplificarea celor existente şi sporirea garanţiilor procesuale acordate copiilor, corespunzător standardelor româneşti şi europene în materia respectării drepturilor copilului. Totodată, se va conştientiza importanţa vitală a aplicării principiului celerităţii în luarea deciziilor, precum şi a lucrului în echipă cu celelalte instituţii prevăzute de lege, cu precădere cu Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, poliţia şi parchetul.

Ministerul Sănătăţii Publice
Dreptul la sănătate este consfinţit în Constituţia României tuturor cetăţenilor, iar prin Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului sunt legiferate drepturile şi obligaţiile pacientului. În ceea ce priveşte dreptul la sănătate, ca drept fundamental al omului, Ministerul Sănătăţii Publice pune un accent deosebit pe menţinerea stării de sănătate a populaţiei, sprijinirea sănătăţii familiilor, a copiilor, a categoriilor de populaţie defavorizate. În consens cu politica în domeniul sănătăţii a Uniunii Europene, şi în acord cu documentele internaţionale ratificate sau la care România este parte, au fost iniţiate programe de acţiuni şi măsuri de reformă. În dezvoltarea reformei sistemului de sănătate un pas important a fost adoptarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit prevederilor capitolului privind sănătatea publică, Ministerul Sănătăţii Publice desfăşoară, prin programele naţionale de sănătate, activităţi în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, promovării şi asigurării sănătăţii populaţiei inclusiv a copiilor. Prin aceste programe se asigură, pornind de la o bază nediscriminatorie, accesul la servicii de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii, la informarea şi educarea populaţiei pentru a lua decizii pentru propriul comportament şi păstrarea sănătăţii.
În noua structură organizatorică care ţine cont de procesul de descentralizare în domeniul sănătăţii, ca parte integrantă a procesului de reformă în sănătate prin adoptarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii Publice a demarat şi-a extins sfera de activitate de la protecţia şi promovarea sănătăţii populaţiei şi crearea de strategii sanitare, la implicarea nemijlocită în domeniul protecţiei copilului, familiei, printr-o abordare complexă corelată cu reforma întregului domeniu de protecţie socială.
Sistemul de îngrijiri medicale din România, care este aproape în totalitate public, oferă acces egal la îngrijiri medicale pentru fiecare persoană, indiferent de sex, vârstă şi domiciliu.
Se recunoaşte rolul esenţial al Ministerului Sănătăţii Publice în promovarea dreptului la sănătate al tuturor copiilor şi, în acest sens, se va urmări integrarea serviciilor medicale din cadrul sistemului asistenţei sociale şi protecţiei copilului, prin coordonare metodologica, în cadrul sistemului de sănătate pentru a elimina dublarea eforturilor şi paralelismele. Colaborarea cu Ministerul Sănătăţii Publice este foarte importantă pentru cunoaşterea şi de către personalul medical a schimbărilor apărute în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, prin armonizarea legislaţiei în domeniu, promovarea drepturilor copilului în rândul personalului medico-sanitar şi, nu în ultimul rând, prin conştientizarea colaborării cu autorităţile administraţiei publice locale, mai ales în ceea ce priveşte sesizarea obligatorie a cazurilor prevăzute de lege (copiii părăsiţi în unităţile sanitare şi cazurile de abuz, neglijare şi exploatare).
Un accent deosebit se va pune pe dezvoltarea serviciilor comunitare destinate recuperării/reabilitării copilului cu dizabilităţi, în conformitate cu nevoile şi resursele locale.
Educaţia permanentă şi formarea continuă a profesioniştilor din domeniul sănătăţii este un alt aspect de interes pentru Strategia prezentă, astfel încât aceştia să ajungă să fie în permanenţă la curent cu reforma din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.

Secretariatul General al Guvernului
O serie de autorităţi care au responsabilităţi în domeniile principale de interes ale Strategiei prezente se află în subordinea Primului Ministru sau a Guvernului după caz. Dintre acestea le amintim pe următoarele:
- Departamentul pentru relaţii interetnice – Luând în considerare misiunea acestui departament care funcţionează în subordinea Primului Ministru, de a promova diversitatea etnică din România, precum şi de a combate rasismul şi xenofobia, se vor avea în vedere programe comune în scopul păstrării şi promovării identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a copiilor aparţinând minorităţilor naţionale. Prin aceasta, Strategia reafirmă poziţia Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului de a avea în grijă toţi copiii României.
- Agenţia Naţională pentru Romi (instituţie care funcţionează în subordinea Guvernului) – Strategia prezentă este prima care recunoaşte drept grup ţintă copiii aparţinând minorităţilor naţionale, cu sublinierea expresă a categoriei aparţinând comunităţii rome. În consecinţă, se pune accent pe includerea socială, ca deziderat pentru toţi copiii, şi luarea unor măsuri specifice pentru creşterea accesului la serviciile medicale şi educaţionale ale copiilor romi, luându-se în considerare particularităţile specifice ale acestora.
Oficiul Român pentru Adopţii - Având în vedere accentul pus pe adopţia naţională, Strategia subliniază necesitatea dezvoltării serviciilor de adopţie şi post-adopţie, conform standardelor minime obligatorii aprobate, precum şi realizarea, de către Oficiul Român pentru Adopţii, de metodologii specifice şi proceduri de lucru care să vină în sprijinul profesioniştilor şi să promoveze adopţia pe plan intern. În ceea ce priveşte adopţia internaţională, Oficiul Român pentru Adopţii, instituţie care funcţionează în subordinea Guvernului, coordonează şi supraveghează procedurile derulate pe parcursul întregului proces şi realizează cooperarea internaţională în domeniu. Astfel, în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de statul Român în materia adopţiei prin convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte, Oficiul Român pentru Adopţii colaborează cu toate instituţiile implicate în domeniu.

Autoritatea Naţională pentru Tineret – În spiritul dreptului la timp liber şi recreere, se subliniază aplicarea standardelor minime obligatorii aprobate în ceea ce priveşte organizarea taberelor, a activităţilor sportive şi de socializare a tuturor adolescenţilor/tinerilor din familie, inclusiv a celor aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie a copilului, precum şi a politicilor pentru tineret, combaterea marginalizării sociale, organizarea de proiecte interculturale şi de dezvoltare a aptitudinilor tinerilor.
Avocatul Poporului - este instituţia care are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în raporturile acestora cu autorităţile administraţiei publice şi al cărui mandat cuprinde ca domeniu distinct de activitate pe acela de soluţionare a cererilor privind încălcări ale drepturilor copilului, familiei, tinerilor, persoanelor cu handicap. Şapte birouri teritoriale sunt funcţionale: Alba-Iulia, Bacău, Braşov,Constanţa, Târgu-Mureş şi Suceava. Principalele probleme sesizate în prima parte a anului 2005 s-au referit la insuficienţa resurselor materiale necesare creşterii copiilor, refuzul centrelor de plasament pentru continuarea protecţiei pentru tinerii înscrişi la studii post-universitare, schimbarea plasamentului copiilor de la un asistent maternal la altul, rele tratamente aplicate copiilor în unele centre de plasament, discriminarea copiilor proveniţi din centrele de plasament în raport cu cei din familie, lipsa unei proceduri judiciare speciale care să permită judecarea cu celeritate a speţelor cu privire la copii. Strategia precizează locul Avocatului Poporului în relaţie cu atribuţiile de monitorizare a drepturilor copilului de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
Consiliul Naţional al Audiovizualului.
În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, Consiliul Naţional al Audiovizualului are obligaţia să asigure protejarea demnităţii umane şi a copiilor prin exercitarea dreptului de control asupra conţinutului programelor. Având în vedere persistenţa situaţiilor de încălcare a drepturilor copilului în cadrul unor programe audiovizuale, Strategia va asigura legătura permanentă între Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului în vederea monitorizării drepturilor copilului şi luarea măsurilor adecvate în cazul încălcării lor, precum şi realizarea unor activităţi specifice Consiliului în acest domeniu.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
Prin intermediul acestei instituţii se realizează principalele acţiuni de prevenire şi sancţionare a tuturor formelor de discriminare privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale copiilor şi adulţilor. Pornind de la principiul nediscriminării, Strategia îi conferă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării un rol cheie atât pentru realizarea unor activităţi specifice din domeniul său, cât şi pentru concretizarea parteneriatului cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului în vederea monitorizării drepturilor copilului.

Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor
Această autoritate autonomă, care este organizată şi funcţionează în sistem tripartit, va contribui la definirea ariei ocupaţionale şi la dezvoltarea sistemului de formare profesională continuă din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, prin aportul tuturor factorilor interesaţi, inclusiv a partenerilor sociali, prin intermediul comitetului sectorial din domeniul „Sănătate, igienă, asistenţă socială”.