Dreptul la o copilarie fericita!

La baza Strategiei stau următoarele principii:
1. Promovarea şi respectarea interesului superior al copilului. Acesta este
principiul primordial şi de aceea, el trebuie să stea la baza tuturor acţiunilor care îl privesc pe copil, înţeles ca persoană cu drepturi şi responsabilităţi, căruia i se acordă prioritatea cuvenită în toate aspectele vieţii sale de către părinţi, reprezentanţi legali, precum şi alte persoane fizice sau juridice cu care interacţionează. Strategia promovează activităţi care converg prioritar către respectarea tuturor drepturilor copilului, român sau străin, pe teritoriul României.
2. Universalitatea, nediscriminarea şi egalitatea de şanse. Prezenta strategie
asigură respectarea şi promovarea drepturilor tuturor copiilor prevăzute în Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, fără nici o discriminare indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religia, de opiniile politice sau alte opinii, naţionalitate, apartenenţa etnică sau originea socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, statutul la naştere sau de statutul dobândit, de orientarea sexuală, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen
ale copilului, ale părinţilor sau reprezentanţilor legali. Respectarea acestui principiu asigură tuturor copiilor oportunităţi şi drepturi egale.
3. Primordialitatea responsabilităţii părinţilor. Prin afirmarea/recunoaşterea
acesteia se doreşte schimbarea accentului de pe responsabilitatea statului paternalist pe aceea a familiei, cu precădere a părinţilor, titulari de drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor.
4. Abordarea sistemică, subsidiaritatea şi solidaritatea. Statul intervine atunci când resursele familiale şi comunitare nu au satisfăcut sau au satisfăcut insuficient nevoile copilului. În România, sistemul de protecţie a copilului funcţionează descentralizat la nivelul judeţelor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti.
Prezenta strategie continuă întărirea capacităţii instituţionale atât a Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, aflate în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cât şi a Serviciilor Publice de Asistenţă Socială de la nivelul municipiilor şi oraşelor şi a persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială de la nivelul comunelor. Strategia asigură cadrul instituţional şi prefigurează instrumentele necesare întăririi coeziunii sociale şi mobilizării comunităţilor locale pentru crearea şi susţinerea serviciilor comunitare.
5. Intervenţia intersectorială şi interdisciplinară. Abordarea problematicii
drepturilor copilului se realizează prin colaborarea şi coordonarea intervenţiilor tuturor factorilor responsabili, în contextul integrării acestei probleme în politicile sociale, familiale, educaţionale, de sănătate şi altele.
6. Promovarea parteneriatului. În toate tipurile de activităţi prezenta strategie promovează realizarea de parteneriate de o mare diversitate între instituţii, între instituţii şi profesionişti, între profesionişti, între profesionişti şi beneficiari etc. Acest fapt presupune participarea, cu drepturi şi obligaţii clar definite, în scopul permanent de a apăra drepturile copilului, ale tuturor actorilor care acţionează direct sau indirect în acest domeniu.
7. Asigurarea transparenţei, participării şi consultării. Strategia prezentă este rezultatul unui larg proces de consultare, în mod transparent şi consecvent, cu toţi actorii sociali relevanţi, inclusiv cu membrii societăţii civile. Implementarea sa se va realiza, de asemenea, în mod transparent, printr-o politică activă de informare şi participare a societăţii civile alături de instituţiile guvernamentale, în vederea realizării obiectivelor. Totodată, principiul transparenţei va fi prezent şi în procesul de utilizare a fondurilor.
8. Asigurarea stabilităţii, continuităţii şi complementarităţii. Copilul are nevoie de un mediu familial stabil iar serviciile oferite pentru el şi familia sa trebuie gândite astfel încât să se asigure continuitate şi complementaritate, respectiv serviciile trebuie să fie disponibile în orice moment al vieţii lui şi în sprijinul autonomiei la vârsta adultă, precum şi să acopere diversitatea nevoilor sale specifice. Acelaşi lucru trebuie să fie valabil şi pentru copilul separat de părinţi, iar profesioniştii să aibă în vedere găsirea de soluţii cu caracter de permanenţă.