Dreptul la o copilarie fericita!

Constituită în baza prevederilor Legii nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, denumită în continuare Autoritatea, este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi asigură respectarea, pe teritoriul României, a drepturilor copilului, prin intervenţia, în condiţiile legii, în procedurile administrative şi judiciare privind respectarea şi promovarea drepturilor copilului.
Conform prevederilor art. 100 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, Autoritatea realizează monitorizarea respectării principiilor şi drepturilor stabilite de legea menţionată anterior şi de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, precum şi coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copilului.
În analiza celui de-al doilea Raport periodic al României conform art. 44 din
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, Comitetul pentru Drepturile
Copilului recomandă consolidarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, prin punerea la dispoziţie a resurselor umane şi materiale necesare, precum şi a unui mandat puternic care să asigure coordonarea efectivă a activităţilor destinate implementării Convenţiei. Pachetul legislativ intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005 constituie baza legală în asigurarea acestui mandat.

Monitorizarea drepturilor copilului presupune două aspecte:
1. Monitorizarea implementării drepturilor copilului, aşa cum sunt ele prevăzute în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, şi care se concretizează prin:
a) Analiza situaţiei prin studii, investigaţii, cercetări, rapoarte periodice realizate de diverse organizaţii/ instituţii pe această temă, precum şi prin
colectarea sistematică a datelor dezagregate pentru toate domeniile acoperite de Convenţie care privesc toate persoanele sub 18 ani, cu accent deosebit în cazul celor care au nevoie de protecţie specială etc. Această analiză este necesară pentru obţinerea de informaţii cu privire la modul de cuprindere a drepturilor în legislaţia pentru copil şi în cea conexă drepturilor copilului, precum şi modul de respectare a acestor prevederi.
b) Formularea unei strategii naţionale coerente susţinute de derularea de
programe interne şi internaţionale în vederea coordonării eforturilor de promovare şi protecţie a drepturilor copilului, respectiv Strategia prezentă.
Aceasta sprijină efectiv implementarea drepturilor copilului, inclusiv prin recomandări punctuale pentru autorităţile/ instituţiile responsabile sau iniţiative legislative de modificare/ completare a legislaţiei. Totodată, se are în vedere întărirea mecanismelor de implementare a legislaţiei relevante pentru Convenţie, luându-se în considerare nevoile de formare profesională, crearea de servicii pe baza unor standarde minime naţionale, mecanismele de monitorizare şi alocarea de resurse adecvate.
2. Monitorizarea şi controlul încălcării drepturilor copilului se concretizează în analiza tuturor petiţiilor, sesizărilor şi autosesizărilor (inclusiv din presa naţională şi locală), evaluarea/ verificarea situaţiilor sesizate, aplicarea/ propunerea de sancţiuni pentru persoanele fizice şi juridice, întocmirea unor rapoarte privind respectarea drepturilor copilului.
Extinderea şi sublinierea atribuţiilor privind monitorizarea drepturilor copilului de către Autoritate a fost un demers logic în evoluţia instituţiei centrale care, încă de la începuturile sale, din anul 1990, avea rolul de a monitoriza respectarea drepturilor copilului, deşi în fapt s-a focalizat preponderent pe protecţia copilului aflat în situaţie de risc sau în dificultate.
În consecinţă, Strategia prezentă se bazează pe experienţa acumulată în evoluţia acestei instituţii şi din aplicarea strategiilor anterioare, pornind de la Comitetul pentru sprijinirea instituţiilor de ocrotire a copilului, înfiinţat în 1990 şi transformat ulterior, în anul 1993, în Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului. Activitatea Comitetului viza toţi copiii din România, coordonarea demersurilor realizate în favoarea copilului şi supravegherea modului de aplicare a Convenţiei ONU privind drepturile copilului. Această ultimă atribuţie s-a regăsit şi la instituţiile care au succedat Comitetului, înfiinţate odată cu reforma din domeniul protecţiei copilului:
Departamentul pentru Protecţia Copilului (1997), Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (1999) şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie (2001).
Conform Hotărârii Guvernului României nr. 1432/2004 privind atribuţiile,organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea indeplineşte atribuţi în următoarele domenii principale:
a) protecţia şi promovarea drepturilor copilului
b) prevenirea separării copilului de părinţi şi protecţia specială a copilului separat temporar sau definitiv de părinţi.
În implementarea efectivă a Strategiei, pe lângă activităţile care îi revin în mod direct, Autoritatea îndeplineşte două roluri: coordonare şi monitorizare.
- coordonează eforturile de implementare a Strategiei, fiind un adevărat
catalizator al tuturor instituţiilor responsabile.
- monitorizează implementarea Strategiei.