Dreptul la o copilarie fericita!

Campaniile de informare reprezintă de puţine ori un element al stratgeiilor de luptăşi combatere a violenţei domestice. De cele mai multe ori acestea sunt iniţiate şi finanţate de stat, dar dat fiind costul lor ridicat, fondurile de la stat sunt suplimentate cu fonduri private sau donaţii.Costul ridicat şi dificultăţile legate de organizare şi implementare reprezintă motivul pentru care campanile de sensibilizare a opiniei publice sunt derulate doar pe o perioada de timp limitată. De exemplu, Campania Zero Toleranţă, iniţiată în Edinburgh, a arătat că este necesară înfiinţarea unei organizaţii sau a unui departament special care să fie responsabil de campanie. Organizaţiile de femei sunt arareori în poziţia de a demara o asemenea campanie de publicitate, iar atunci când o fac acţiunile lor sunt limitate de restricţiile financiare şi resursele umane.
Avantajul campaniilor de sensibilizare este acela ca ideile fundamentale pe care se construieşte o campanie pot fi preluate şi adaptate de alte organizaţii, chiar şi în alte state.
De exemplu, Campania scoţiană Zero Toleranţă, pe care op vom prezenta mai jos, a fost preluatăşi continuată în alte oraşe şi regiuni atât din Marea Britanie, cât şi din Europa.
Modelul a fost preluat de către Parlamentul European în 1999, atunci când într-o serie de state europene a fost lansată o campanie similară, finanţată de Comisia UE.
În ultimii zece ani publicul european a devenit mult mai sensibil la problema violenţei domestice. Una dintre cauzele acestei sensibilizări rezidă în campanile publicitare şi de informare adresate cauzelor şi manifestărilor violenţei domestice. Campaniile au urmărit în mod deliberat provocarea rezistenţei şi declanşarea unei dezbateri publice asupra stării societăţi, în timp ce scopul lor pe termen lung rămâne schimbare amentalităţilor şi atitudinilor. Evident, acest obiectiv nu poate fi atins doar prin demarara campaniilor de informare, care trebuie să reprezinte doar un element al eforturilor de eliminare a violenţei. Aşa cum menţiona Rosa Logar, “strategiile de prevenire şi campanile publicitare care urmăresc eliminarea violenţei împotriva femeii şi a violenţei domestice îşi produc efectele numai dacă ele nu reprezintă activităţi izolate, ci sunt incorporate în munca de zi cu zi a instituţiilor şi organizaţiilor”.