Dreptul la o copilarie fericita!

Campania Zero Toleranţă reprezintă matricea campaniilor europene de sensibilizare a opiniei publice cu privire la subiectul violenţei domestice. Campania a fost iniţiată de către Comitetul Femeilor din Consiliul districtului Edinburgh în noiembrie 1992 şi avea ca scop evidenţierea naturii şi a prevalenţei violenţei masculine. Ideea campaniei a rezultat în urma unui sondaj la nivel local care arăta că una dintre problemele majore cu care se confruntă locuitorii oraşului este cea a violenţei domestice. Constatarea a fost urmată de un studiu derulat în trei licee asupra tinerilor cu vârsta cuprinsă între 12 şi 16 ani. Cercetarea avea ca scop identificarea atitudinilor şi cunoştinţelor referitoare la subiectul violenţă domestică. Rezultatele cercetării au arătat un nivel de toleranţă ridicat faţă de acest tip de violenţă, în special atunci când agresorul era soţul victimei. Majoritatea tinerilor intervievaţi şi-au manifestat disponibilitatea de a utiliza violenţa în relaţiile lor viitoare.
http://www.zerotolerance.org.uk/splash.htm
Scopul campaniei era echilibrarea balanţei în relaţiile dintre femei şi bărbaţi şi atingerea unei egalităţi complete în cadrul cuplurilor. Acest obiectiv presupune schimbări sociale de profunzime.
Scopurile pe termen scurt şi mediu ale Campaniei Zero Toleranţă au fost:
-  Să demascheze prejudecăţile şi miturile referitoare la violenţa împotriva femeii şi a copilului.
- Să demonstreze caracterul criminal al actelor de violenţă şi al abuzului de putere, punându-le astfel sub incidenţa sancţiunilor legale. Să informeze victimele cu privire la drepturile lor şi ajutorul disponibil
-  Să demonstreze necesitatea unei legislaţii adecvate. 

 
Iniţial campania Zero Toleranţă a fost limitată la şase luni. Ea a folosit postere şi afişe pentru sensibilizarea opiniei publice cu privire la abuzul sexual, viol, violenţă domestică. Afişele au fost distribuite în locurile publice şi pieţele din întregul oraş.
Alt element al campaniei a fost distribuirea de mape cu informaţii despre conţinutul şi scopul campaniei, cărţi poştale şi broşuri cu informaţii care erau trimise tuturor celor interesaţi. Parteneriatul cu un ziar local a făcut posibilă informarea populaţiei referitor la evoluţiile şi evenimentele campaniei.
Jenny Kitzinger and Kate Hunt au evaluat prima fază a campaniei efectuând un sondaj în stradă şi organizând grupuri de discuţie cu 17 grupuri diferite. Majoritatea publicului – în special femei – au afirmat că această campanie era necesară. Doar o minoritate s-a simţit indignatăşi insultată de conţinutul ei. Implementarea strategiei serveşte ca exemplu pentru alte oraşe şi comunităţi. Punctele forte ale campanieii au fost considerate a fi:
- Conţinutul provocator şi incitant al afişelor.
- Diseminarea afişelor în locaţiile centrale din oraş

- Larga acoperire de către media a evenimentului Implicarea organizaţiilor locale în activităţile desfăşurate.
Una din criticile pe care studiul le-a adus campaniei a fost absenţa unor informaţii background despre violenţă. Studiul a recomandat o testare în prealabil a afişelor pentru a vedea dacă mesajul lor este inteligibil. De asemena, a fost recomandată includerea unor informaţii de bază în conţinutul materialelor difuzate (experienţe individuale, informaţii legale etc).
http://www.zerotolerance.org.uk/z_sec03_campaigns/respect/respect_1.htm
Până când vor îndeplini vârsta de 18 ani, una dintre ele va fi victima unui abuz sexual. De la.. flashing.. la viol. Violenţa masculină e o crimă. Este soţia unui om de afaceri prosper, a unui tată iubitor şi respectabil membru al comunităţii. Săptâmâna trecută el a intrenat-o în spital. Emoţională, fizică, sexuală – violenţa masculină e o crimă. De la trei la nouăzeci şi trei de ani – femeile sunt violate. Soţ, tată, necunoscut. Abuzul bărbaţilor e o crimă. Când ele spun nu, aceasta înseamnă nu.
Unii bărbaţi nu vor să înţeleagă acest lucru. Oricine. Oriunde. Oricând. Abuzul bărbaţilor e o crimă. Neauzită. Nevăzută. Nediscutată. Violenţa domestică e mai frecventă decât violenţa în stradă, localuri sau locul de muncă. Nici un bărbat nu are dreptul…

Succesul campaniei a determinat crearea în 1995 a trust-ului Zero toleranţă, care urma să dezvolte campanii viitoare, programe de intervenţie, programe de training etc. Trust-ul a servit drept birou naţional de coordonare a campaniilor Zero toleranţă. La şase luni după încheierea campaniei originare, în 1995, a fost lansată Campania Scuzelor (Excuses campaign). Ea a fost conceptuă ca o campanie de afişaj pe autobuzele din oraş (bus campaign), reprezentând o provocare la adresa scuzelor invocate de bărbaţi pentru a-şi justifica actele de violenţă şi a evita să-şi asume responsabilitatea acestora.
Pentru a mări impactul campaniei, au fost expuse afişe pe principalul bulevard commercial al oraşului. În oraş au fost circulate pliante şi fluturaşi. Banner-ele şi steguleţele au ajutat la menţinerea unui cost relativ redus al campaniei, fără ca aceasta să îşi piardă din vizibilitate şi impact. În acest fel a fost generată o dezbatere publică de proporţii, care a adus în discuţie chestiunea violenţei masculine, demonstrând că aceasta e o chestiune care ne afectează pe fiecare din noi.  

Afişe folosite în Campania Scuzelor: La scurt timp după încheierea Campaniei Scuzelor, în 1996, a fost lansată Campania Zero Toleranţă Justiţie (The Zero Tolerance Justice Campaign). Campania a încercat să evidenţieze nedreptăţile cu care se confruntă victimele violenţei domestice în cadrul sistemului judiciar, pledând pentru un sistem mai drept şi care să ofere o mai mare protecţie acestora. Campania a pornit în urma unui studiu care constata că proporţia cazurilor de viol înregistrate în ultimii zece ani (1985-1994) a crescut cu 40% , în timp ce rata sentinţelor şi cazurilor supuse justiţiei s-a înjumătăţit.
În cadrul campaniei au fost distribuite afişe, pliante, s-au organizat evenimente publice şi a fost lansate o serie de slogane de genul celor care urmează: “Şeful ei a violat-o la knifepoint. La tribunal, ea a fost întrebată dacă l-a găsit atrăgător”, “Nici un martor, nici o crimă, nici o acţiune, nici un fel de justiţie”. “Şase copii. Un violator. Aceeaşi veche poveste. “Dovezi insuficiente”.
În 1998 a fost demarată Campania Zero Toleranţă “Respect” pentru tineri (The Zero Tolerance Young Person's Campaign "Respect").
Aşa cum sugerează titlul, campania, începută în noiembrie 1998, a avut ca grup ţintă tinerii. Campania a pornit în urma unui studiu care stabilea că bărbaţii, în special cei tineri, manifestă un nivel de toleranţă crescută faţă de violenţa domestică. Unul din doi băieţi şi una din trei fete considerau că, în anumite circumstanţe este acceptabil să forţezi o femeie să întreţină o relaţie sexuală sau să o loveşti.
Deşi campania se adresa tinerilor, ea viza, la fel ca orice măsură de prevenire primară, publicul larg, cerând adulţilor să se chestioneze asupra condiţiilor şi atitudinilor care încurajează violenţa masculină.
Campania propunea:

- situarea prevenirii primare a violenţei masculine în centrul politicilor publice şi strategiilor comunitare.
- promovarea de resurse şi training-uri asupra prevenirii primare a tuturor celor implicaţi în lucrul cu tinerii.
- Sensibilizarea opiniei publice cu privire la necesitatea modificării socializării de gen şi a noţiunilor rigide de masculinitate şi feminitate.
Un sărut e doar un sărut. Rujul nu înseamnă sex… Flirtul nu înseamnă sex… Sărutul nu înseamnă sex…

Campaniile publicitare şi programele de educaţie şi training au fost completate de distribiurea unui CD ROM cu conţinut educativ, conceput ca “un instrument educativ menit să ofere tinerilor şansa de a-şi examina cunoştinţele proprii şi atitudinile referitoare la violenţa domesticăşi să exploreze relaţii alternative, bazate pe egalitate, consens şi respect”.
CD ROM-ul era compus din şase secţii:
1.  Ce înseamnă o relaţie – definirea unei relaţii sănătoase şi bazate pe respect.
2. De-a lungul timpului (The Time Line) – informaţii asupra faptelor istorice, legilor şi evenimentelor care au dus la transformarea condiţiei femeii de la 1600 până în prezent.
3.  Un sărut este doar un test….A Kiss Is Just a Kiss Quiz (o multitudine de sfaturi pentru tineri şi tinere care urmăresc să-I facă pe aceştia să reflecteze asupra a ceea ce înseamnă o relaţie sănătoasăşi bazată pe respect.
4.  ZT FM (un show radio sub forma unei farse, cu patru persoane care sună imitând agonia unei mătuşi).
5.  Mit şi Realitate (un joc care oferă răspunsuri false şi adevărate bazat pe
constatăriile unei cercetări asupra cauzelor, atitudinilor şi impactului violenţei
masculine).

Continuarea campaniei Zero Toleranţă în Europa. În 1999, ca urmare a unei rezoluţii a Parlementului european, Comisia Europeană a demarat în perioada 1999-2000 o campanie europeană de sensibilizare a opiniei publice faţă de violenţa domestică împotriva femeilor. Campania a purtat numele de Zero Toleranţă, inspirându-se pe campania irlandeză omonimă.
Pentru a face campania percutantă, Comisia a prevăzut diverse iniţiative, printre care diseminarea rezultatelor cercetării şi studiilor în toate statele membre. În acest context, Anita Gradin a prezentat la 14 iulie 1999 Eurobarometrul nr.51. asupra «opiniei europenilor referitor la violenţa domestică ale cărei victime sunt femeile ». Pentru maximizarea impactului campaniei, au fost difizată publicitate radio şi TV. Sloganele şi mesajele au fost, în egală măsură, difuzate prin internet. Ministerele naţionale de resort, autorităţile locale şi ONG-urile au difuzat şi ele broşuri şi afişe. La nivel european, campania a încercat să sublinieze faptul că violenţa domestică împotriva femeilor este un fenomen social care îi priveşte atât pe agresori, pe victime, cât şi pe cei din jur, martori ai agresiunilor, inclusiv poliţia, justiţia, educatorii, asistenţii sociali, medicii etc.
Comisia a lansat mai multe mesaje, adresate mai multor grupuri ţintă vizate: Bărbaţilor agresori,
• Violenţa domestică este o crimă, Violenţa domestică este la fel de devastatoare pentru agresor ca şi pentru victimă. Există servicii pentru a ajuta agresorii să scape de comportamentele lor violente.
Mesaje adresate femeilor victime ale violenţei: • Rupeţi zidul tăcerii care înconjoară violenţa domestică, Nu acceptaţi violenţa!
• Există soluţii, învăţaţi-le!
Martorilor violenţei domestice: • Ajutaţi femeile victime ale violenţei domestice să rupă tăcerea! Ajutaţi-le să îşi depăşească condiţia de victimă! "Si vous cherchez de l'aide, ce n'est pas le bon endroit" "Chaque année, 1 femme assassinée sur 2 est tuée par son mari ou partenaire passé ou actuel" (source: Etude Britannique sur la criminalité) "Si vous cherchez de l'aide, ce n'est pas le bon endroit" "Il rentre a la maison le démon en lui se réveille" Le dîner n'était pas pret..Vous lui avez brisé la machoire Allez donc expliquer ça au juge" et "Pour beaucoup de femmes, maison rime avec prison" "Aidez-les a briser le silence qui entoure la violence domestique" "Vous l'avez persuadée de revenir? Félicitations !-Maintenant il est temps de cesser de la batter "Si vous avez des problemes. Frapper votre femme ne va pas les résoudre" "1 femme sur 5 a été battue au moins une fois par son mari ou partenaire" (source:statistiques de 1998 en Finlande) "Un homme qui ne contrôle pas sa colere est un homme qui a besoin d'aide" "Votre cadeau d'anniversaire: 14 points de suture Allez donc expliquer ça au juge"
"Pour certaines femmes le maquillage est une nécessité,pas un plaisir..." "Aujourd'hui, etre fort c'est s'opposer a la violence domestique" "Frapper une femme? Moi, jamais! Je voudrais en dire autant de mon pere.."