Dreptul la o copilarie fericita!

• Accesul permanent al agresorului la victima. In spatiul privat al caminului, nu exista locuri sigure, in care victimile sa se poata proteja, refugiindu-se in momentele dificile. Agresorul are un control total asupra lor, ceea ce va amplifica aspectul de terorizare si de neputinta a victimelor
• Desfasurarea previzibila a evenimentelor de violenta, in forma ciclica descrisa anterior, cu episoade  multiple, inevitabile si tot mai frecvente si severe in timp.
• Angrenarea intregului sistem al familiei. Toti membrii familiei violente vor deveni victime directe sau indirecte ale agresorului. In acest sens, violenta  domestica se aseamana cu o stare de asediu, cu un razboi cu agresor unic si cu victime multiple. Toate caracteristicile razboiului se pot manifesta si in violenta domestica. Trairile victimelor vor fi aceleasi. Sindromul de stres postraumatic descris mai intai in cazul victimilor de razboi, este frecvent intalnit, cu anumite variatii care tin de specificul violentei domestice si de diferentele fata de un conflict armat amplu, in cazul victimelor violentei domestice. Acestea au condus la formularea unui diagnostic diferentiat, acceptat doar partial de catre specialisti, acela de sindrom al femeii batute. Ce efecte are insa starea de asediu asupra copiilor care pot fi victime directe sau indirecte  si pentru care violenta  va deveni un factor cu puternica influenta asupra dezvoltarii?
• Apar modificari de structura a personalitatii tuturor celor implicati. Victima i-si va pierde incet stima de sine si va dezvolta indezirabile mecanisme defensive prin care va incerca sa faca fata situatiei. Agresorul va trai tot mai mult intr-o lume scindata: aceea a vietii in grupurile sociale in care se afla integrat la locul de munca sau in alte spatii din afara caminului si aceea din spatiul privat al caminului. Guvernate de legi si valori diferite, cu atitudini diferite fata de violenta, de la o toleranta fata de violenta  pana la violenta propriu-zisa, aceste doua lumi vor solicita adevarata performanta individului pentru a ramane integrat. Riscul de a ceda intr-un anume moment creste pe masura ce situatia se cronicizeaza. El poate ajunge un somer cronic, un alcoolic pastrind relatii cu mediul social din afara familiei doar in grupuri selectate din medii marginale, cu tulburari de integrare sociala. Cit despre modificarile de personalitate ale copiilor sub influenta atmosferei de violenta in familie, statisticile care arata o trecere a comportamentelor violente de la o generatie la alta in proportie de de 75% (Killen,l998) sunt probabil cea mai convingatoare si cruda marturie. Majoritatea categoriilor de copii cu probleme  sociale (copii abandonati, analfabeti, cu esec scolar, copii strazii si cei delicventi) provin din medii familiale violente.
• Relatiile emotionale  dintre cei doi  poli ai conflictului sunt un alt specific al violentei domestice. In cazul violentei domestice apare o pervertire a relatiilor emotionale agresor-victima. Relatiile firesti, in registru negativ, sunt irizate de sentimentele initiale de dragoste dintre cei doi, dintre agresor si victime. Pe de alta parte, ciclul de manifestare a violentei amesteca trairile negative simultane si consecutive evenimentului cu sentimentele pozitive generate de remuscarile si sperantele ulterioare evenimentului. Poate ca cea mai devianta manifestare emotionala in relatia agresor-victima este sindromul Stockholm. Sindromul, descris in situatii de teroare in care victimile ajung sa se simta legate emotional de agrsor, sa fie de partea acestuia in cazul in care s-ar lua masuri  din afara  impotriva lui, este o manifestare patologica a atasamentului. Regulile dupa care se instaureaza aceasta traire sunt: amenintarea vietii si intercalarea unor momente de slabire a amenintarii sau chiar de ingaduinta si intelegere, in cursul amenintarii. Cunoasterea sindromului Stockholm ne permite intelegerea manifestarilor de reintoarcere a victimelor linga agresor, de dor de agresor, de invocare a iubirii ca explicatie pentru absenta unei reactii de aparare care s-ar inscrie in registrul comportamentelor normale de autoconservare. De asemenea, tinand seama de anormalul acestor trairi, explicatiile amuzate ce se fac auzite adeseori in rindul „gardienilor absenti”, ”Sta pentru ca ii  place, daca nu i-ar placea ar pleca” sau „Nu ma amestec, pentru ca, daca o fac, ea va fi  cea care ma va blama ca am intervenit si il va apara pe agresor” sunt inacceptabile.
• Caracterul, secret, privat, care face ca victima sa aiba un acces mai mic la surse de sprijin, apare invariabil in cazul violentei in familie. Constiinta anomaliei comportamentelor  agresive in familie, sentimentul de stigma care insoteste familia violenta  si care impregneaza personalitatile membrilor familiei ii fac pe acestia sa nu dezvaluie ceea ce se intimpla, sa nu doreasca interventia socialului, pe care nu o simt disponibila si salvatoare ci mai deagraba incarcata de oprobriu. Daca la inceput, victimile surprinse de agresiune ar avea intentia de a cauta ajutor, de a spune celor apropiati, in timp, ele nu o mai pot face, deoarece se supun unui ordin mai mult sau mai putin explicit al agresorului, acela de a-si indeparta familia si prietenii, cei la care ar putea sa recurga in momente dificile.
• Ne-interventionismul, tendinta celorlalti de a trece sub tacere astfel de manifestari, este un specific consemnat de intreaga literatura de specialitate. Manifestarea de neutralitate este cu atat mai eficienta cu cat mentalitatea, reprezentarea sociala a fenomenului, are un grad mai ridicat de toleranta. Acest aspect al violentei l-a condus pe Felson la o descriere triunghiulara a ei (Mannon l997), avand urmatoarele puncte de sprijin: agresor, victima si gardianul absent. Este usor de remarcat faptul ca o trezire a gardianului ar conduce la diminuarea sau chiar anihilarea fenomenului. Apare neincrederea si scepticismul victimei cu privire la posibilitatile de salvare, de a fi sprijinita in demersurile ei de autoprotejare,  a  ei si a copiilor.
• Aspectele de tortura a femeii victima prezente in violenta domestica. Tortura reprezinta o  forma de violenta definita si incriminata specific in legislatia Organizatiei Mondiale Contra Torturii. In raportul prezentat in anul 1995, a dezvaluit similitudinile suferintelor femeilor victime a violentei domestice cu acelea ale victimei torturii. Raportul consemneaza: ”Violenta domestica este inainte de toate o violare a drepturilor omului. Mai mult, reluand argumentul sanctiunilor in cazuri de violenta domestica, putem infiera statul pentru asumarea unei parti din responsabilitatea privind consecintele violentei domestice, deoarece aceasta se produce de fapt cu autorizarea si consimtamantul sau:
• Daca in cazul victimelor oricarei agresiuni, sectiile medicale de urgenta isi disputa serviciile, in cazul violentei domestice, victimele sunt intampinate cu reticenta, iar serviciile de ingrijire sunt superficiale, o dovada fiind si lipsa interesului pentru cunoasterea cauzelor ranilor pe care le ingrijesc. In aceste cabinete medicale nu apar persoane care sunt victime ci doar rani care se ingrijesc. Nu exista servicii speciale pentru victimele violentei domestice, nici macar un interes special. Cind un medic a  afirmat ca in cariera sa nu a avut o femeie batuta a fost invitat sa intrebe femeile care vin sa solicite ingrijiri. Intr-o saptamana un  sfert din pacientele venite, s-a dovedit a fi sau a fi fost supuse unui eveniment de violenta domestica (Heise,Pitanguy, Germania, l944). Toleranta sociala fata de fenomen, consimtirea tacuta a fenomenului, reprezinta o alta caracteristica a violentei domestice. In vreme ce alte forma de violenta sunt repudiate de catre societate, incriminate prin lege  si sanctionate exemplar, violenta domestica, in acord cu ignorarea fenomenului de catre specialisti precum si cu valorile traditionale ale societatii patriarhale, este tolerata cu o atitudine mergand de la zimbetul amuzat pina la distantarea grabita, ca in cazul riscului de contagiune.
• Exista tentative si initiative legislative care incrimineaza violenta domestica protejind posibila victima, in mod egal, indiferent de sexul ei. Nu intimplator, autorii acestor proiecte legislative  sunt barbati. Astfel de initiative oculteaza insa realitatea. Statisticile, in tarile in care acestea exista  si sunt un semn al interesului societatii pentru abordarea corecta a fenomenului violentei domestice, ne arata ca, in 95% din cazuri, victima este femeia si nu barbatul. Legea risca un esec in implementarea ei.
• Conditia specifica a femeii, precum si conditiile specifice date de stadiul dezvoltarii in care se gasesc copii victime conduc, in situati de violenta domestcica, la consecinte specifice, mult mai grave decat in cazul unor agresiuni oarecare. Capacitatea si functia de reproducere a femeii sunt profund afectate de agresiunile in cuplu. Statisticile arata contrar opiniei comune, ca o femeie gravida este de doua ori mai expusa riscului de agresiune. Avand un partener violent, chiar daca anterior ea nu a fost batuta de catre acesta, in perioada sarcinii, ea va fi.
• Violenta domestica consta intr-o provocare sau amenintare  cu ranirea fizica, petrecuta in prezent sau trecut, in cadrul unei relatii dintre partenerii sociali indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale, de distrugerea bunurilor victimei, izolarea ei de prieteni, familie, sau alte potentiale surse de sprijin, amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima inclusiv a copiilor, furturi, controlul asupra banilor, lucrurilor personale  ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse posibile de ingrijire si protectie (Stark si Flitcraft, l996). Daca ne referim la definitia clinica a violentei domestice, asa cum am prezentat-o mai sus, remarcam existenta unor acte de violenta care nu pot aparea decat in violenta domestica.
• Daca absenta specialistilor, a legilor, a serviciilor, precum si toleranta mentalitatii transforma fenomenul de violenta domestica intr-o maladie sociala putin cunoscuta si ignorata, manifestarile ei, in timp sunt tot mai periculoase. Pericolul cu care se confrunta victimele devine tot mai amplu, imbinand variate si multiple forme. Daca la inceput manifestarile sunt mai mult umilitoare decat periculoase pentru victima, prin repetare si amplificare, riscul victimilor creste. Daca la inceput era vorba despre cuvinte umilitoare, jignitoare, la adressa victimei, in timp se poate ajunge la izolarea ei, distrugerea bunurilor sale, batai, violente sexuale, amenintarea persoanelor dragi ei: copii, parinti, membri ai familiei.
Violenta domestica are un registru larg de manifestari. Acestea pot fi categorisite dupa cum urmeaza: psihice, fizice, sexuale, sociale. Asa dupa cum am aratat la punctul anterior, ele se pot combina intr-un amalgam infernal si cu anumite consecinte evidente, de suprafata, dar si de profunzime asupra victimelor. Femei care isi pierd increderea si bucuria vietii, copii care cresc invatand violenta ca pe o moneda de schimb in relatiile cu ceilalti sunt dramatice  dovezi ale modificarilor profunde care apar in cazul victimelor violentei domestice.