Dreptul la o copilarie fericita!

In contextul restructurarilor profunde care au loc in tara noastra in ultimii ani, conditia umana a femeii si a vietii de familie  sunt repere majore ale politicilor de protectie sociala pe care Romania le promoveaza. Familia este o realitate sociala prin comunitatea de viata dintre soti, parinti si copii, precum si cu alte rude . In cadrul relatiilor de familie apar aspecte  morale, psihologice, fiziologice, economice. Juridic familia desemneaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale care izvorasc din casatorie, rudenie, adoptie sau alte raporturi asimilate relatiilor de familie.
Conform art. 44 punctul C din Constitutia Romaniei, familia se intemeiaza pe  casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitate si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educarea, instruirea copiilor.
Art. 22 si 23 din Constitutia Romaniei stipuleaza dreptul la viata, la integritate fizica si psihica  a persoanei, acest drept este garantat, nimeni neputand sa fie supus torturii  si nici unui fel de pedepse sau tratamente inumane sau degradante. Sanatatea individului si siguranta persoanei sunt inviolabile.
Accentuarea si proliferarea comportamentelor retrograde fata de femeie,  cresterea fenomenului violentei in familie, determina grave disfunctionalitati in familie si societate. 
In legislatia romana, violenta domestica nu a fost mult timp reglementata distinct. Prin aparitia Legii 197|15.12.2000, pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul Penal, s-a incercat sa fie incriminat in Codul Penal notiunea de Violenta Domestica si de membru de familie. Astfel art. 149 prevede prin membru de familie „sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste impreuna  cu faptuitorul”.
Art. ll8, introduce „masura de a nu mai reveni in locuinta familiala pe o perioada determinata” a autorului infractiunii.
Art. l75, litera C, din Codul Penal, incrimineaza expres omorul savarsit contra sotului sau unei rude apropiate.
Art. l83 din Codul Penal   incrimineaza „Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte ca infractiune tipica violentei domestice, care are ca rezultat moartea”.
Art. l82 din Codul Penal  incrimineaza „violenta fizica, sexuala si vatamare corporala grava, in cazul in care prin lovirea unei persoane i se provoaca acesteia leziuni grave, victimei fiindu-i necesare pentru vindecare 60 zile de ingrijiri medicale.
Art. l80 din Codul Penal  alin 3, arata ca „daca actele de lovire sau violenta sunt savirsite asupra unui membru de familie  pedeapsa inchisorii va fi mai mare decat in celelate cazuri”.
Art. ll8 din Codul Penal permite victimei sa solicite interzicerea accesului agresorului in locuinta  pe o durata de pina la doi ani;
Art. l97, „Violul, orice act sexual, de orice natura, cu o alta persoana, prin constringerea acesteia sau profitind de imposibilitatea ei de a se apara sau de ai exprima vointa” si introduce la litera B „victima este membru al familiei” ca fapta agravanta. Pedeapsa se agraveaza  tot mai mult daca: s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale  sau a sanatatii, daca victima nu a implinit l4 ani, daca a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
Art. L99, Seductia, „fapta aceluia care, prin promisiuni de casatorie determina o persoana de sex feminin mai mica de  l8 ani de a avea cu el raport sexual”. In prezent hartuirea sexuala lipseste din Codul Penal, femeia nefiind in nici un fel protejata in viata sociala si mai ales in contextul relatiilor pe care le implica exercitarea unei profesii. Aceasta carenta legislativa poate duce la la efecte discriminatorii fata de femeile angajate. Legea 61 din l991 prevede ca contraventie la art. l, al, 23, „alungarea din locuinta comuna  a sotului, sotiei, a copiilor, precum si a altor persoane  aflate in intretinere”. Analiza succinta a remediilor legale aflate la indemina victimelor violentei in familie  si a modului de aplicare ne conduce la concluzia ca acestea sunt inca departe de a fi eficiente si nu ofera o protectie reala.

Experienta canadiana